Heritage Foundation, unul dintre cele mai influente think tank-uri conservatoare din Statele Unite, cere administrației Trump și Congresului să trateze România ca pe un pivot militar, energetic și economic american la Marea Neagră. Documentul, publicat marți, poartă titlul „U.S.–Romanian Relations: A Pivotal Partnership in an Unstable Region” și este semnat de analiștii Jordan Embree și Anthony Kim.

Consilierul prezidențial pentru securitate națională și politică externă, Marius Lazurca, a semnalat raportul miercuri, pe rețeaua X, citând concluzia autorilor și adăugând: „Efortul coordonat și constant al instituțiilor, sub coordonarea Președintelui Nicușor Dan, produce rezultatele scontate”.

Un aliat american serios, cu geografie strategică

Concluzia pe care a citat-o Lazurca este că România este un aliat american serios, cu o geografie strategică și cu o orientare transatlantică durabilă. Raportul pornește de la observația că țara se află pe flancul maritim cel mai expus al NATO și că a fost, timp de trei decenii, printre cei mai constanți aliați ai Americii din regiune.

Cele trei idei pe care Heritage le pune în fruntea documentului sunt că România este o ancoră a NATO la Marea Neagră, dar că pregătirea militară nu poate exista într-un vid economic; că investițiile americane de tip greenfield au încetinit din cauza schimbărilor legislative repetate, nu din lipsă de oportunități; și că Washingtonul ar trebui să susțină exporturile energetice ale României, rolul ei de furnizor de securitate în NATO și o cooperare juridică mai strânsă.

Printre argumentele invocate pentru caracterizarea de aliat constant, autorii enumeră găzduirea sistemului antirachetă Aegis Ashore de la Deveselu, dezvoltarea bazei de la Mihail Kogălniceanu, interdicțiile impuse furnizorilor de tehnologie 5G considerați cu risc ridicat — România fiind, se arată în raport, printre primele capitale europene care au codificat astfel de restricții — și alegerea tehnologiei americane pentru proiectele nucleare.

Mihail Kogălniceanu, argumentul militar central

Cea mai amplă parte a argumentației militare este dedicată bazei de la Mihail Kogălniceanu. Programul de modernizare lansat în 2024, evaluat la circa 2,5 miliarde de euro, prevede facilități de cazare pentru 20.000 de militari și piste extinse, capabile să opereze o gamă mai largă de aeronave. Raportul estimează că lucrările vor fi finalizate după 2028-2030 și că baza va fi atunci printre cele mai mari de pe teritoriul NATO.

Alături de Deveselu, Mihail Kogălniceanu permite Statelor Unite, în interpretarea autorilor, să proiecteze putere în bazinul Mării Negre și să contribuie la descurajarea Rusiei pe întregul flanc de sud-est. Grupul de luptă al Prezenței Înaintate Consolidate găzduit de România numără cel puțin 1.500 de militari, iar în perioadele de exerciții ajunge până la 5.000.

Raportul notează și angajamentele de înzestrare ale Bucureștiului: cheltuieli de apărare de 2,43% din PIB în 2026 și promisiunea de a ajunge la 3,5% până în 2035, plus achiziția a 32 de avioane F-35, cu livrări care încep în 2030.

Recomandarea: România să preia din sarcinile britanice în Polonia

Una dintre recomandările concrete este ca Washingtonul să încurajeze România să își extindă rotațiile de trupe în Polonia, în cadrul Prezenței Înaintate Consolidate, preluând o parte din contribuția britanică și permițând Londrei să concentreze mai multe forțe în statele baltice.

Autorii recomandă, de asemenea, continuarea sprijinului american pentru dezvoltarea capacităților militare românești și menținerea ritmului de exerciții comune desfășurate pe teritoriul României.

De la beneficiar la furnizor de securitate

Heritage susține că România a trecut, în ultimii ani, de la statutul de consumator de securitate la cel de furnizor. Argumentele: participarea la grupul operativ de contramăsuri contra minelor din Marea Neagră, condus de Turcia împreună cu Bulgaria, care a neutralizat peste 150 de mine marine; extinderea flotei prin achiziția a două dragoare de mine britanice; și instruirea piloților ucraineni pe avioane F-16 pe teritoriul românesc, pentru tranziția aviației ucrainene de la tehnica sovietică.

Raportul amintește și rolul României în formatul București 9, pe care îl conduce, și participarea la Inițiativa celor Trei Mări, lansată în 2016 pentru conectivitate energetică, de infrastructură și digitală între statele dintre Marea Adriatică, Marea Baltică și Marea Neagră. Heritage recomandă Washingtonului o implicare mai mare în ambele formate.

Energia, al doilea pilon

O secțiune amplă este dedicată transformării României într-un furnizor regional de energie, pe care autorii o consideră complementară rolului militar. Punctele centrale sunt exploatarea gazelor din perimetrul Neptun Deep, cu participare de capital american, integrarea producției românești în Coridorul Vertical și proiectul de reactoare modulare mici de tip NuScale de la Doicești.

Ideea din spatele acestei secțiuni este că reducerea dependenței Europei Centrale și de Est de energia rusească reprezintă, în sine, o componentă de securitate. Autorii recomandă Washingtonului și Bucureștiului să accelereze discuțiile privind interconectarea producției românești de gaze cu infrastructura regională.

Raportul acordă relevanță strategică și preluării activelor internaționale ale Lukoil de către grupul american Carlyle, între care rafinăria Petrotel de la Ploiești, și cere finalizarea aprobărilor pentru această tranzacție. Argumentul autorilor este că reducerea pârghiilor economice rusești și creșterea capitalului american în infrastructura energetică românească servesc interesul Statelor Unite.

Partea critică: ordonanțe care schimbă taxele peste noapte

Imaginea nu este lipsită de rezerve. Heritage identifică drept principala vulnerabilitate internă impredictibilitatea legislativă și fiscală. Autorii scriu că legislația românească se schimbă prin ordonanțe de urgență dese și neanunțate, care modifică peste noapte modul în care sunt impozitate companiile.

Concluzia acestei secțiuni este că investițiile americane de tip greenfield au încetinit din cauza acestor schimbări, nu din lipsa oportunităților strategice, și că România, previzibilă în politica externă, trebuie să devină previzibilă și în plan economic. Heritage recomandă administrației americane să poarte un dialog direct cu Bucureștiul pe teme de libertate economică și de politici favorabile pieței.

Cifrele relației economice

Baza economică a relației este descrisă totuși drept solidă. Exporturile României către Statele Unite au ajuns la 6,4 miliarde de dolari, iar exporturile americane către România la 3 miliarde de dolari. Stocul de investiții străine directe americane depășește 9 miliarde de dolari și susține peste 120.000 de locuri de muncă, aproximativ 2% din forța de muncă cu normă întreagă a țării.

Autorii consideră că potențialul rămâne mult peste nivelul actual, în special în energie, apărare, securitate cibernetică, infrastructură și tehnologie. Raportul citează și o declarație a Departamentului de Stat din decembrie 2025, potrivit căreia Statele Unite și România au un parteneriat puternic și în creștere, clădit pe interese strategice comune în securitate, în cooperare energetică și în comerț.

La capitolul legăturilor dintre societăți, autorii amintesc programul Fulbright, prin care au trecut, între 1960 și 2024, 3.798 de bursieri: 2.412 români și 1.386 americani.

Visa Waiver: rata de refuz, de aproape trei ori peste prag

Raportul tratează separat problema revenirii României în programul Visa Waiver. România a fost desemnată în ianuarie 2025, desemnarea a fost suspendată în martie și revocată în mai, în timpul administrației Trump.

Obstacolul principal identificat de Heritage este rata de refuz a vizelor de neimigrant, de 8,41% în anul fiscal 2025, față de pragul de 3% cerut pentru participarea la program. În schimb, rata depășirii perioadei legale de ședere de către cetățenii români a scăzut la 1,01% în anul fiscal 2024, de la 3,75% în 2022.

Autorii recomandă aprofundarea cooperării în combaterea criminalității organizate, a traficului de persoane și a migrației ilegale, precum și continuarea colaborării pe securitatea frontierelor.

România, poartă pentru reconstrucția Ucrainei

Un alt rol atribuit României este cel de nod logistic pentru reconstrucția Ucrainei după încheierea războiului, efort pe care Banca Mondială îl estimează la circa 588 de miliarde de dolari.

Heritage consideră că Portul Constanța, legăturile rutiere și feroviare și noile puncte de trecere a frontierei aflate în construcție pot face din România unul dintre principalele culoare prin care vor circula materialele, capitalul și forța de muncă necesare. Autorii recomandă implicarea americană în inițiativa românească pentru o alianță regională dedicată reconstrucției Ucrainei.

Raportul apare în timpul revizuirii posturii americane în Europa

Documentul este publicat în timp ce Pentagonul își revizuiește postura militară din Europa, proces început la sfârșitul lui iulie și anunțat a dura până la șase luni, care va însemna o redistribuire a forțelor americane pe continent. Consiliul Suprem de Apărare a Țării a analizat luna aceasta stadiul discuțiilor bilaterale cu Statele Unite despre prezența trupelor americane în România.

Marius Lazurca a avut discuții la Washington la sfârșitul lunii iulie, cu oficiali ai administrației americane, iar la sfârșitul lui august s-a deplasat la Bruxelles și la SHAPE, cartierul general militar al NATO, unde s-a întâlnit inclusiv cu Matthew Whitaker, ambasadorul american la Alianță. „Potrivit instrucțiunilor președintelui Nicușor Dan, voi avea discuții, în această săptămână, cu oficiali ai SUA și aliați la Bruxelles și la SHAPE”, anunțase el atunci, adăugând că președintele Donald Trump are dreptate și că fiecare stat NATO trebuie să își ducă partea de efort.

Whitaker le-a cerut la începutul lunii aliaților europeni să se pregătească pentru un posibil atac rusesc.

Cine este Heritage Foundation

Heritage Foundation este o fundație conservatoare din Washington, înființată în 1973, care a coordonat „Project 2025”, programul de politici publice pregătit înaintea revenirii lui Donald Trump la Casa Albă. Recomandările sale sunt adresate, în cazul acestui raport, atât administrației, cât și Congresului.

Documentul se încheie cu recomandarea ca Washingtonul să ajute Bucureștiul să transforme avantajele pe care le are — poziția geografică, infrastructura militară, resursele energetice — în putere dură, reziliență energetică și forță economică, prin intensificarea cooperării bilaterale.