Aliații NATO trebuie să se antreneze și să investească în apărare ca și cum un atac rusesc ar urma să vină, chiar dacă Vladimir Putin nu pare să pregătească unul imediat, a declarat ambasadorul american la alianță, Matt Whitaker, într-un interviu acordat la Bruxelles publicației USA TODAY și publicat miercuri. Nimeni nu poate anticipa ce va face liderul rus, a spus el; singurul lucru de făcut este descurajarea, astfel încât o asemenea mișcare să nu merite efortul.

Interviul vine după ce în presa americană a apărut o evaluare a serviciilor de informații, potrivit căreia Rusia ar putea lansa în următorii ani un atac limitat asupra unui stat membru — o incursiune terestră sau un atac cibernetic. Informația, publicată inițial de The Wall Street Journal, contrazice evaluări anterioare, care mizau pe faptul că Moscova nu va deschide un al doilea front cât timp poartă războiul din Ucraina.

Un oficial european a spus pentru publicația americană că termenul este mult mai scurt decât intervalul de 10-15 ani pe care alianța îl avea în calcul și care a stat la baza ultimelor ținte de cheltuieli. În iunie 2025, la summitul de la Haga, statele membre au convenit să aloce apărării 5% din PIB până în 2035, din care cel puțin 3,5% pentru cheltuieli militare propriu-zise, restul pentru infrastructură.

O economie de război și una de pace

Aproape 40% din bugetul federal rus merge către apărare și securitate, iar uzinele lucrează pentru front. Max Bergmann, directorul programului pentru Europa, Rusia și Eurasia la Center for Strategic and International Studies, spune că asimetria constă tocmai în asta: Rusia stă pe picior de război, iar NATO, nu. Ea poate produce o mie de rachete de croazieră, în timp ce capacitatea occidentală de a livra interceptoare antiaeriene rămâne insuficientă, spune el.

Presiunea pe aliați vine și pe fondul unei penurii de armament american, în condițiile în care administrația Trump poartă războiul cu Iranul. Trebuie să ne antrenăm ca și cum ar conta și să investim în capabilități, a spus Whitaker.

Ce s-a întâmplat deja, de la Leipzig la Neptun Deep

Oficialii europeni cred că testarea a început. Pe 20 august, două avioane F-16 românești au fost ridicate cu permisiunea de a deschide focul, iar unul dintre ele a distrus cu tunul de bord o dronă navală încărcată cu exploziv, aflată la câteva sute de metri de lucrările platformei Neptun Deep, la circa 130 de kilometri est de Constanța. Ministrul apărării, Radu Miruță, a spus atunci că partea ucraineană a confirmat oficial, pe canalul direct de comunicare, că aparatul nu era ucrainean. Președintele Nicușor Dan a acuzat direct Moscova și a condamnat „acest tip de incidente iresponsabile din partea Federației Ruse”.

Cu două săptămâni înainte, pe aeroportul Leipzig/Halle fusese găsită o dronă cu exploziv lângă un avion cargo ucrainean, iar ministrul german de interne a inclus cazul, marți, într-un tipar de operațiuni hibride pentru care Berlinul acuză oficial Rusia. În Estonia, în noaptea de 1 septembrie, alertele au fost activate în mai multe județe, iar avioane turcești de la baza Ämari au decolat. Autoritățile estoniene au legat însă acele drone de un atac ucrainean asupra infrastructurii petroliere ruse, deviate de bruiajul GPS.

Dezmințiri la Moscova, scepticism la Varșovia

Rusia a negat pe 27 august că ar plănui un atac asupra NATO. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a spus, potrivit agenției de stat TASS, că informațiile nu au nicio bază reală și nu reflectă intențiile Moscovei. În aceeași zi, întrebat la Biroul Oval, Donald Trump a răspuns că Putin nu va ataca teritoriul NATO, dar a refuzat să spună dacă directorul CIA a transmis vreun mesaj pe această temă în timpul deplasării sale la Moscova.

Ministrul polonez de externe, Radosław Sikorski, a reacționat tot pe 27 august, amintind că Putin îi spusese și directorului CIA din administrația Biden că nu va invada Ucraina, și a cerut accelerarea pregătirilor. Fiona Hill, fostă directoare pentru afaceri ruse și europene în Consiliul Național de Securitate în primul mandat Trump, spune că actele de sabotaj din Europa sunt deja acte de război și că definiția îngustă a războiului, redusă la lovituri cu rachete, îi lasă pe ceilalți descoperiți.