Șșșșt! Ascultați cum pârâie gheața sub Dragnea și Tăriceanu!

Dragnea și Tăriceanu s-au sucit în privința anunțării candidatului PSD-ALDE la prezidențiale.

Dragnea a lăsat-o, ieri, în ofsaid pe noua sa purtătoare de cuvânt, Carmen Avram, și a cotit-o brusc de la declarația clară, transmisă prin vocea ei, că duminică va face marele anunț.  A bălmăjit ceva cu ”vom discuta, vom prezenta punctul nostru de vedere privind candidatura la prezidențiale după alegerile europarlamentare.”

La Tăriceanu a fost și mai strident. Marți, la Vaslui, spunea tranșant că ”duminică, după alegeri, vom decide cu PSD şi sper să luăm cea mai bună decizie pentru România, adică să avem un candidat care să fie capabil să-l înfrângă pe actualul preşedinte”. Sintagma ”candidat care să fie capabil să-l înfrângă pe actualul preşedinte” făcea trimitere, evident, la el.

Însă, după ce marți spunea că este imperativ ca duminică seara Dragnea să-l anunțe pe el drept candidat comun PSD-ALDE pentru Cotroceni, ieri, Tăriceanu a sucit-o sfătos: ”Nu cred că duminică seară este momentul pentru un anunț referitor la candidatura pentru prezidențiale. Luarea unei decizii de candidatură nu se face în pripă, într-un moment tensionat. Este o treabă foarte serioasă.”

Poate vi se par detalii minore, prin comparație cu ce au făcut și spun din decembrie 2016 încoace, dar nu e deloc așa. Pentru că anunțarea candidatului PSD, sau PSD-ALDE, la prezidențiale este tema numărul unu de interes în ambele partide. Tot ce se întâmplă azi în România are legătură și cu cine va candida și mai ales cine va câștiga cursa prezidențială din toamnă. Fără o victorie în noiembrie, de toate planurile și speranțele lor de a cuceri puterea totală se alege praful.

Scorul la parlamentare și rezultatul referendumului sunt extrem de importante pentru că vor fi un primul mare test pentru supraviețuirea statului de drept și a justiției. Însă, asta din perspectiva noastră, a cetățenilor.

Din perspectiva lor, însă, sunt importante în primul rând pentru că reprezintă prima repriză din ceea ce este, de 30 de ani încoace, marele meci politic al României: alegerea președintelui. Cine intră cu un scor bun la pauză, poate chiar unul zdrobitor, are aproape toate șansele să câștige partida.

Ori, în primul rând, faptul că Dragnea și Tăriceanu au luat decizia FOARTE STRANIE de a anunța candidatul la prezidențiale duminică seara, imediat după anunțarea exit-poll-urilor, după care în doar 24 de ore au dat înpoi și s-au lepădat vehement de ea, demonstrează cât de fluid a devenit jocul politic, dar mai ales cât de fragile sunt acum pozițiile lor.

Evident, Dragnea a vrut să-și anunțe candidatura la prezidențiale în primul rând pentru a pune presiune pe judecătorii de la Înalta Curte, care îi vor anunța luni sentința definitivă.

Renunțarea la acest gest, care va fi înlocuit probabil cu un banal anunț că va începe un proces în PSD și ALDE de selecție a celui mai bun candidat și că el se înscrie în cursa internă, a fost determinată de reacția foarte dură venită tocmai de la baronii care l-au susținut până nu demult, dar care acum încep să se îndoiască că va trece cu bine de ziua de luni.

Declarații peste declarații, venite de la Oprișan, Buzatu, Moldovan și alți lideri locali, au spus un singur lucru. PSD trebuie să-și desemneze candidatul printr-o procedură statutară, finalizată cu un vot în forurile de conducere ale partidului. Traducere: Dragnea nu are dreptul să anunțe de capul lui cine va candida la prezidențiale. Ar fi un abuz de netolerat să îi ignore și să-i pună în fața faptului împlinit, printr-o autopropunere.

Tot reacția baronilor l-a făcut și pe Tăriceanu să treacă, de pe o zi pe alta, de la ”duminică, după alegeri, vom decide” la ”nu cred că duminică seară este momentul.” A înțeles, în final, că și dacă ar reuși să-l convingă pe Dragnea să facă anunțul în favoarea sa, luni nu ar mai valora doi bani pentru că nu are susținerea eșalonului doi. Cel puțin nu deocamdată.

Ce demonstrează, în final, toate astea?

Că Dragnea și Tăriceanu, care au dat România peste cap în ultimii doi ani și jumătate, care au lovit zidurile justiției de aproape că nu a mai rămas nimic din ele, care au deschis ușile pușcăriilor pentru ca printre infractorii eliberați să se strecoare și ei și sponsorii lor, care au pompat în măsuri populiste miliarde de euro împrumutați, care au bulversat economia privată cu ordonanțe aberante, care au demonstrat cu o mie de fapte că drumul României spre Vest nu este ireversibil, care au dat o lecție de forță (de care puțini i-au crezut capabili) prin care au arătat cât de puternice sunt rețelele maghiare și rusești în această țară, acum s-au oprit din marș.

Și nu doar atât! Nu mai pot decide nimic de capul lor. Au ajuns la mâna celor de lângă ei. Dragnea, cândva șeful baronilor PSD, se face mic când Oprișan se zburlește la el. Tăriceanu nu știe cum să se mai gudure pe lângă Viorica Dăncilă. Mai mult, mișcările lor trădează grabă și panică. Nu ar fi îndrăznit să propună ceva atât de extrem, precum anunțarea candidatului la prezidențiale în seara alegerilor europarlamentare, înainte chiar de a fi cunoscute rezultatele finale, dacă ar fi avut un plan bine gândit, dacă ar mai fi avut situația sub control.

Și în niciun caz nu s-ar fi răzgândit atât de rapid după câteva mârâieli ale baronimii. Se pripesc, improvizează, spun da la propunerile unor consilieri fără să le analizeze în profunzime, după care caută să își peticească erorile cu explicații puerile. Sau nu mai dau nicio explicație. Bineînțeles, niciun jurnalist plătit de Tăriceanu (sau de Chițoiu) nu o să îndrăznească să-l întrebe de ce marți era bună ideea cu anunțarea candidatului și miercuri nu a mai fost bună. Marți nu era la fel de clar ca azi că ”luarea unei decizii de candidatură nu se face în pripă”?

Din vacarmul deciziilor haotice și ale strategiilor de supraviețuire încropite pe genunchi răzbate un zgomot care le dă fiori. Dragnea și Tăriceanu, cele mai de succes marionete ale unor puteri ostile, după Ion Iliescu, ascultă cu urechile ciulite cum gheața pârâie sub picioarele lor. S-a subțiat cât un fir de păr. Este suficient un vot să cadă pe ea și din tot edificiul lor se va alege praful.