Guvernele trebuie să se asigure că cei care apără sistemele informatice au modele de inteligență artificială mai bune decât hackerii, scrie The Economist într-un editorial din ediția de 7 noiembrie. Octombrie a fost luna dedicată informării despre securitatea cibernetică, dar experții vorbesc acum despre un „octombrie negru”. În câteva săptămâni, au ieșit la iveală atâtea vulnerabilități grave câte se descopereau, de obicei, în câțiva ani.
Editorialul pune explozia de atacuri pe seama modelelor AI cu cod deschis, pe care oricine le poate descărca și folosi. O vulnerabilitate a PHP, un limbaj de programare foarte răspândit, le permitea atacatorilor să preia comanda oricărui calculator care îl folosea. Infractorii informatici au preluat controlul frigiderelor din supermarketuri, în mai multe țări europene, iar un certificat important de securitate pe internet avea drept cheie privată (codul secret care garantează autenticitatea unui site) litera f, în loc de un număr cu o sută de cifre. Luni, Franța a acuzat Iranul pentru atacul din 12 octombrie asupra magazinelor franceze.
Speranța că AI îi va ajuta pe apărători s-a spulberat
The Economist recunoaște că spera, la rândul său, că tehnologia va servi mai mult celor care protejează sistemele informatice decât infractorilor. Publicația dă trei motive pentru care speranța nu s-a confirmat.
Primul motiv: mulți dintre cei care apără sistemele nu au acces la cele mai avansate instrumente. În aprilie, compania americană Anthropic a lansat Project Glasswing, un program în care doar organizațiile invitate pot folosi toate capacitățile de securitate cibernetică ale celor mai avansate modele ale sale, iar OpenAI a lansat un program asemănător. Acum însă ambele companii au nevoie de acordul guvernului american pentru a primi membri noi, iar extinderea programelor a devenit un proces politic anevoios. Cei rămași pe dinafară se apără cu aceleași modele cu cod deschis pe care le folosesc atacatorii.
Al doilea motiv ține de corecturile de securitate. Imediat ce o companie publică o corectură pentru o vulnerabilitate, modelele AI ale hackerilor o pot analiza ca să afle cum poate fi exploatat punctul slab în calculatoarele care nu au fost încă reparate. În cazul PHP, aceasta a ajuns la atacatori chiar înainte de a fi pusă la dispoziția celor care trebuiau să își protejeze sistemele.
Al treilea motiv este că AI le permite atacatorilor să exploateze mai repede neglijențele banale. Un frigider conectat la internet, cu programe învechite sau cu parola din fabrică, este de zeci de ani un risc de securitate, dar abia acum atacatorii pot automatiza căutarea unor asemenea puncte slabe și pot lansa mii de atacuri în paralel.
Washingtonul ar trebui să deschidă mai larg accesul
Dacă forțele sunt egale, avantajul apărătorilor e mic: ei trebuie să repare vulnerabilități izolate, în timp ce atacatorii au nevoie, de regulă, de un lanț întreg de vulnerabilități ca să pătrundă într-un sistem. De aceea, susține editorialul, apărătorii au nevoie de arme informatice mai puternice. Guvernul american ar trebui să permită accesul mai multor organizații la programele de apărare cibernetică sau măcar să aprobe mai repede noile cereri. Publicația notează că guvernul chinez le cere deja companiilor de AI din țară să limiteze potențialul distructiv al sistemelor pe care le lansează.
Organizațiile care nu folosesc încă AI ca să își găsească și să își închidă breșele de securitate au rămas în urmă, iar unele au nevoie de ajutor. Editorialul dă exemplul programului Project Watershed 250 din Texas, prin care companiile care administrează infrastructura primesc resurse pentru măsurile elementare de protecție. Pe termen lung, industria de software ar putea demonstra matematic că anumite programe nu pot fi sparte. Pierderea bruscă a siguranței pe internet ar fi o amenințare gravă pentru societate, avertizează publicația.