Donald Trump (foto) se îndreaptă spre un faliment politic, iar asta îl va face mai periculos, nu mai prudent, susține economistul Paul Krugman, laureat al Premiului Nobel, într-un text publicat pe Substack. Krugman pornește de la o informație a televiziunii CNN, potrivit căreia armata americană a pregătit noi planuri de atac, care includ posibila folosire a bombei GBU-43, supranumită mama tuturor bombelor, împotriva infrastructurii energetice și a instalațiilor nucleare ale Iranului, dacă președintele va ordona reluarea operațiunilor militare, înainte sau după alegerile de la jumătatea mandatului, din 3 noiembrie.

Trump spune că nu va ordona un atac înaintea alegerilor. Politologul Robert Pape, profesor la Universitatea din Chicago și autorul blogului Escalation Trap de pe Substack, crede însă că nu trebuie crezut și că bombele ar putea cădea înainte de vot. Krugman, care admite că nu este expert în strategie militară, consideră că Pape ar putea avea dreptate, pentru că raționamentul lui despre situația politică a lui Trump îi amintește de un fenomen bine cunoscut în economia financiară.

Argumentele lui Pape

Într-un text publicat pe 17 octombrie, Pape amintește că, pe 8 octombrie, Trump a promis că Statele Unite nu vor ataca Iranul înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului. O săptămână mai târziu, presa americană a relatat că Pentagonul și Casa Albă au pregătite planuri pentru folosirea împotriva unor ținte iraniene a bombei GBU-43, cea mai puternică bombă nenucleară din arsenalul american, iar un al treilea portavion american urmează să ajungă în regiune până la sfârșitul lunii octombrie. Când au apărut noi informații că sunt discutate atacuri înainte de 3 noiembrie, Trump a spus că autorii scurgerilor de informații ar trebui împușcați.

Potrivit lui Pape, opinia general acceptată este că Trump nu va ataca înaintea alegerilor, din trei motive, dar toate trei sunt greșite. Primul ar fi că un atac ar crește prețul benzinei, însă prețurile sunt deja la niveluri record, iar patru din cinci americani pun scumpirile pe seama războiului. Al doilea ar fi promisiunea președintelui, dar planurile, portavionul și bomba sunt oricum în mișcare. Al treilea ar fi că războaiele costă voturi, ceea ce e adevărat doar dacă mai există voturi de pierdut: încă din iulie, 85% dintre alegătorii independenți considerau războiul o decizie greșită.

Răspunsul adevărat, scrie Pape, stă într-o cifră pe care majoritatea analiștilor o ignoră: diferența dintre câți dintre alegătorii lui Trump susțin războiul și cât de puternic îl susțin. Această diferență arată, în opinia sa, dacă și când va ataca Trump.

Pariul disperat al patronului falit

Proprietarii firmelor aflate în pragul falimentului au adesea un comportament distructiv, explică Krugman. În opinia lui, Trump este pe cale să dea faliment, nu financiar, ci politic, și are, la fel ca un om de afaceri aflat în faliment, motive puternice să facă ravagii. Argumentul lui Pape este o variantă a ceea ce economiștii numesc pariul pentru salvare, situația în care cineva își asumă riscuri excesive pentru că pierderile vor fi suportate de alții: când o companie e pe punctul de a se prăbuși, proprietarul are interesul să facă investiții extrem de riscante, chiar nebunești, care probabil vor eșua, dar care, cu mult noroc, ar putea salva firma. Dacă pariul reușește, câștigă el, iar dacă nu, pierd creditorii.

Toate semnele arată că partidul lui Trump se îndreaptă spre o înfrângere la alegerile de la jumătatea mandatului, scrie Krugman. De altfel, mai mulți candidați republicani se delimitează deja de președinte în campanie. Un președinte obișnuit ar putea conviețui cu un Congres controlat de opoziție, dar, susține economistul, în ultimii doi ani au fost atâtea abuzuri încât un Congres dominat de democrați, cu puterea de a cita martori și de a deschide anchete, ar avea consecințe catastrofale pentru Trump și pentru apropiații săi. Prin urmare, Trump ar avea interesul să facă orice pentru a schimba rezultatul alegerilor. Un atac asupra Iranului ar duce probabil la o înfrângere și mai mare a republicanilor, dar ar putea totuși să-i mobilizeze suficient pe susținătorii săi încât să schimbe deznodământul.

Jaful politic

Krugman crede că falimentul politic al lui Trump va avea consecințe și mai grave decât sugerează Pape și că acestea vor continua și se vor amplifica după alegeri. El amintește un studiu clasic din 1993 al economiștilor George Akerlof și Paul Romer despre jefuirea firmelor de către propriii proprietari, prin falimente care le aduc profit, inspirat, între altele, de criza caselor de economii și împrumut din Statele Unite din anii 1980. Cei doi au arătat că proprietarii băncilor și ai altor companii aflate în pragul falimentului nu au pariat pe salvarea firmelor, ci au luat banii și au fugit, mutând în propriile buzunare cât mai multe active ale firmelor înainte de deznodământ.

O administrație Trump falimentară politic ar putea recurge la ceea ce Krugman numește jaf politic: folosirea puterii care i-a mai rămas pentru decizii profund antipatriotice și nepopulare, dar care corespund preferințelor și prejudecăților președintelui. Economistul amintește un vers al cântărețului Kris Kristofferson, potrivit căruia libertatea e doar un alt cuvânt pentru situația în care nu mai ai nimic de pierdut. După alegeri, scrie Krugman, Trump nu va mai avea nimic de pierdut și va fi liber să-și arate fața cea mai rea, pe care o descrie drept a unui narcisist care îi sprijină din instinct pe autoritari și e obsedat de răzbunare.

Ucraina este deja un exemplu

Potrivit lui Krugman, acest lucru se vede deja în politica americană față de Ucraina. Economistul susține că Trump îi iubește pe dictatori, disprețuiește democrația, are o slăbiciune pentru Vladimir Putin și îl urăște pe Volodimir Zelenski. Cât timp a existat o șansă de a limita pierderile la alegeri, Trump a evitat să treacă explicit de partea lui Putin, dar în ultimele săptămâni și-a arătat tot mai deschis sprijinul pentru războiul de cucerire al Rusiei, prin importul de motorină rusească, ridicarea sancțiunilor și, mai recent, prin încercarea de a submina apărarea Ucrainei limitându-i accesul la Starlink. Ceva asemănător se întâmplă și în politica internă, unde Trump, în opinia lui Krugman, nu se mai preface că îl preocupă imigrația ilegală sau criminalitatea imigranților și alunecă spre un rasism fățiș, îndreptat deocamdată împotriva somalezilor.

Krugman spune că nu știe dacă Trump va relua bombardarea Iranului înaintea alegerilor, dar crede că Pape are dreptate când spune că logica politică normală, în care un președinte foarte nepopular ar evita să reia un război foarte nepopular, nu se mai aplică. Cine crede că Trump va deveni mai prudent și mai moderat după o înfrângere la alegeri nu înțelege noua realitate politică, scrie economistul. Falimentul politic, conchide el, îl va lăsa liber pe Trump să-și urmeze adevăratele dorințe.