Jocul periculos cu martiri de mucava

Dezamăgitoare reacția lui Cătălin Tolontan!

Un jurnalist ale cărui investigații au făcut lumină în multe afaceri oneroase ratează o ocazie importantă de a demonstra că are puterea nu doar de a dezvălui faptele ilegale, imorale și minciunile altora, dar și să-și recunoască propriile erori.

Mă referer la modul în care a scris, începând cu luna septembrie, despre plecarea procurorului Mariana Alexandru din DNA și mai ales la mesajele repetate transmise, implicit, de afirmațiile sale.

Sub titlul ”Ce găsise procuroarea Alexandru? Oameni care n-au vrut să semneze pentru că și-au dat seama că nu FRB organizează Gala Bute!”, Cătălin Tolontan a făcut, pe 25 septembrie, o trecere în revistă a evoluției anchetei în dosarul ”Gala Bute” până în acel moment, sugerând fără echivoc că pensionarea inexplicabilă a Marianei Alexandru, procurorul șef adjunct al secției a II-a este legată de investigarea acestei fraude de 2,4 milioane de euro.

Nu a fost, dealtfel, singurul text în care Cătălin Tolontan, singur sau împreună cu Mirela Neag, colega lui de la Gazeta Sporturilor, au analizat circumstanțele retragerii surprinzătoare a Marianei Alexandru exclusiv în contextul acestui dosar, la a cărui deschidere și redeschidere au avut o contribuție determinantă și lăudabilă.

”Pensionarea la cerere a Marianei Alexandru, la 56 de ani și după 31 de magistratură, vine la 10 luni după ce, sub supravegherea șefei DNA Codruţa Kovesi, Alexandru a fost cea care a redeschis dosarul Galei Bute.” Această frază, apărută în primul lor articol pe acest subiect, pe 11 septembrie, este ilustrativă pentru cheia în care Tolontan și colega lui au scris toate textele despre pensionarea Marianei Alexandru.

Mai mult, atacurile străvezii și nedemne ale lui Traian Băsescu la redactorul-șef al GSP, din acele zile, și care sugerau o complicitate între jurnalist și un procuror, au fost luate drept o confirmare a faptului că Mariana Alexandru nu s-a pensionat de bună voie și că a fost îndepărtată abuziv, drept pedeapsă pentru că a mers prea departe în dosarul urmărit cu insistență de GSP și în care Elena Udrea, protejata președintelui, ar pute fi trimisă în judecată și condamnată.

Astăzi, nu mai există nici cel mai mic dubiu că Mariana Alexandru a plecat din DNA în urma unui scandal. Dar nu din cauza dosarului ”Gala Bute”! Toate indiciile, inclusiv numeroase stenograme, mult mai multe decât cele apărute până acum, converg spre concluzia că scandalul care i-a încheiat cariera are legătură cu dosarele lui Viorel Hrebenciuc.

Mai precis, cu informații confidențiale ale DNA care au ajuns la Hrebenciuc prin neglijența sau, poate, chiar cu complicitatea tacită a Marianei Alexandru, aflată într-o relație apropiată cu ”cârtița” lui Dumitreu Iliescu.

Această informație, pe care am prezentat-o în premieră, săptămâna trecută, într-un mod aluziv, având în vedere că nu este confirmată decât de surse care doresc să-și păstreze anonimatul, contrazice scenariul lui Cătălin Tolontan conform căruia Mariana Alexandru a fost pedepsită pe nedrept, pentru îndrăzneala de a fi lovit în tandemul de la Cotroceni. Nici nevinovată nu a plecat și nici pentru îndrăzneala de a fi avansat cu dosarul ”Gala Bute” până la punctul critic!

Ca o paranteză, cine are habar de firele subterane care unesc rivalii aparenți din politică știe că este greu de crezut că Traian Băsescu s-ar fi supărat pe Mariana Alexandru pentru că îi dădea o mână de ajutor lui Hrebenciuc.

Informația din care rezultă că Mariana Alexandru nu doar că nu a plecat din DNA ca un martir, ba chiar că s-ar putea considera norocoasă că a scăpat cu o pensie de 4000 de euro pe lună, fără să ajungă ea însăși inculpată, a fost readusă în atenție, vineri, chiar de Cătălin Tolontan. Care a primit și el confirmări despre implicarea celei pe care o victimizase în dosarele lui Hrebenciuc. Asta e de bine.

Deloc bine este că Tolontan nu pare să considere că a greșit când și-a pus cititorii pe o pistă falsă. Mai rău, nu recunoaște nici măcar că a sugerat că Mariana Alexandru a fost pedepsită pe nedrept, pentru îndrăzneala de a fi mers prea departe cu ”Gala Bute”!

Iată ce a scris vineri: ”Credincioși ideii că decît să spunem o poveste frumoasă, mai bine scriem adevărul, nu ne-am adăugat ideii aproape generale că îndepărtarea magistratului e un semn că DNA s-ar fi apropiat prea tare de Udrea. Am scris că nu știm și că cercetăm.

Sigur că oamenii au crezut că Alexandru a fost îndepărtată ca să nu ajungă la Elena Udrea, pentru că publicul merge pe varianta cea mai apropiată de ceea ce vrea să creadă și nu poate fi judecat nimeni pentru asta. E un mecanism al minții umane…”

Așadar, nu prezentarea pensionării Marianei Alexandru – în a cărui apărare a sărit toată media responsabilă, acum un an, când trio-ul Ponta-Nițu-Cazanciuc a îndepărtat-o de la șefia secției I a DNA – exclusiv în contextul dosarului ”Gala Bute” a generat sugestia explicită că plecarea unui procuror foarte bun s-a făcut de această dată la presiunile lui Băsescu? Cititorii singuri, de capul lor, au făcut legătura?!

Nu selecția de informații operată de cei doi jurnaliști de la GSP și accentul pus de ei pe detalii de genul ”printre ultimele documente pe care Mariana Alexandru să le fi cercetat să fi fost tocmai acestea legate de refuzul unor oameni de a semna finanţarea. Începuse și audierea acestor oameni!…”, a conturat ferm ipoteza că Mariana Alexandru a fost, de fapt, forțată să se pensioneze, în plină glorie, ci imaginația cititorilor?!

Titlul ”Procuroarea DNA care a redeschis “Gala Bute” se pensionează subit la 56 de ani » Noi nu ne pensionăm, ne-am plictisi de moarte!” nu a avut nici o contribuție la stârnirea fanteziei cititorilor într-o anumită direcție, una care, coincidență, dădea coerență exact poveștii frumoase cu martiriul Marianei Alexandru?!

Nici măcar afirmația ”Gala Bute face a doua victimă”, din articolul din 12 septembrie, ”Misterul dispariției unui procuror” nu stabilește o legătură clară de cauzalitate între dosar și plecarea procurorului?!

Asta e prea de tot!

Păcat că un jurnalist de mare valoare, precum Cătălin Tolontan, nu are tăria să recunoască faptul că s-a grăbit cu concluziile pe care le-a tras acum o lună și jumătate, ba chiar încearcă să-și acopere greșeala printr-o afirmație flagrant neadevărată – ”nu ne-am adăugat ideii aproape generale că îndepărtarea magistratului e un semn că DNA s-ar fi apropiat prea tare de Udrea…”.

Păcat că dă vina pe cititorii săi pentru că au căzut victimă modului în care el a ales să își construiască narațiunea!

Poate sunt prea aspru. Pun la final referințele la textele din 11, 12 și 25 septembrie scrise de Tolontan, ca să judecați dumneavoastră soliditatea afirmațiilor sale – ”Credincioși ideii că decît să spunem o poveste frumoasă, mai bine scriem adevărul…” și ”am scris că nu știm și că cercetăm.”

Merită atenție specială următorul paragraf al articolului din 11 septembrie, în care redactorul-șef al GSP citează un articol ce fusese postat cu o zi în urmă de Sorina Matei, prima care a dezvăluit plecarea intempestivă a Marianei Alexandru din DNA – ”se pare că procurorul dezvoltase în ultimii ani și o serie de legături care puteau periclita instituţia, dar și rezolvarea unor dosare de corupţie, susţin surse. De altfel, în DNA s-a dispus și un control în acest sens, rezultatele acestuia nefiindu-i favorabile procurorului.”

Retrospectiv, este evident că Sorina Matei a avut sută la sută dreptate, iar Cătălin Tolontan nu. Însă, nu asta este relevant. Nu există jurnalist care să nu fi greșit vreodată în separarea negrului de alb.

Problema este că deși a avut acces la informațiile prezentate de Sorina Matei, Tolontan a ales să meargă EXCLUSIV pe propria variantă, cea care îi servea de minune în conflictul cu președintele (conflict, în care, o repet, președintele este cel ce a lovit, nedemn, sub centură, prin aluzii și acuzații neînsoțite de dovezi!).

Dacă într-adevăr nu era sută la sută convins că Mariana Alexandru a fost executată pentru că urma să o facă mat pe Udrea, trebuia să spună explicit măcar o frază de genul ”în ciuda acestor elemente care indică o plecare forțată a Marianei Alexandru din DNA, nu avem certitudinea că nu poate exista și un alt motiv al ieșirii sale grăbite din scenă…” Sigur că nu ar fi compensat sută la sută croiala de argumente care sugerau strident că Mariana Alexandru este o victimă a unui sistem ticălos, dar s-ar fi contabilizat măcar la capitolul prudență.

De ce scriu toate acestea? În nici un caz dorința de a mă răfui cu un coleg de breaslă, ale cărui abilități profesionale le respect! Nu am nimic de împărțit cu Cătălin Tolontan. Din contră. Pe foarte multe fronturi ne regăsim de aceeși parte a baricadei și sunt convins că nu i-a scăpat acest detaliu. Cum nu mi-au scăpat nici mie numeroase dovezi de bună credință pe care le-a dat, în ciuda dificultăților create de anturajul antreprenorial în care funcționează.

Înainte de a exista tema sălilor de sport construite de Udrea, au existat sălile de sport ale lui Mitrea. Iar înainte de 2005, puțini au avut curaj să critice mega-afacerea de corupție a unui PSD care sugrumase, cu mâna publicității de stat, cam toată media. Cine este curios să vadă cât de adânc merge caracterul unor oameni de presă, să ia ziarele din 2003 și 2004 și să analizeze cine a vorbit apăsat despre milioanele de euro palmate de partidul lui Adrian Năstase și cine a ales complicitatea bine remunerată.

Dar exact pentru că împărțim același front, am vrut să-i reamintesc că miza luptei pe care o ducem pentru însănătoșirea României obligă la o gestionare mult mai atentă a orgoliilor. Când cauzele personale ne întunecă privirea nu pierdem doar noi, ci și cei în numele cărora scriem și vorbim.

Când un jurnalist de anvergura lui Tolo sugerează că Mariana Alexandru a fost dată afară de la DNA pentru că s-a apropiat de pupila șefului statului, sugerează implicit că șeful DNA, Laura Codruța Kovesi, a consimțit la o porcărie fără seamăn. Și nu doar ea, ci și alți șefi de instituții – nu în ultimul rând, chiar președintele țării. Pentru că, altfel, cum să explici eliminarea unui indezirabil, decât cu acceptul tacit sau chiar complicitatea tuturor celor care s-ar fi putut opune?!

O astfel de poziționare echivalează cu a gira o teorie a conspirației: în România, când mai mulți șefi de instituții au un interes comun sunt dispuși să distrugă, fără remușcări, dacă un om integru, care nu urmărește altceva decât să-și facă meseria, le stă în cale. Eu cred că acest lucru a fost adevărat mai bine de șaizeci de ani în această țară, dar nu mai este și astăzi.

Schimbările petrecute în instituțiile vitale în ultimii ani sunt reale și profunde. Asta nu înseamnă că avem instituții perfecte, ci doar că unele dintre ele nu mai încalcă anumite limite. Asta nu înseamnă că avem doar magistrați fără pată, ci că avem suficienți ca marile cazuri să nu fie tratate ca până acum zece ani. Asta nu înseamnă că elita competentă și integră din magistratură este perfect imună la contextul politic sau la influența celor mai puternici politicieni asupra carierelor lor (după cum explicam în detaliu, anul trecut, în editorialul Real-justiția), ci doar că nu ar mai accepta să fie complici la o ilegalitate. Pe ce mă bazez?

Dincolo de faptul că sunt croiți din alt material decât oamenii pe care îi promova Rodica Stănoiu, am convingerea că au înțeles că, până la urmă, tot vor da socoteala pentru orice lucru mizerabil ar face. Au înțeles primii ceea ce încep să înțeleagă până și personaje gen Mazăre, Hrebenciuc și Udrea. Nu mai există imunitate totală și pe termen nedifinit! Cândva, cineva, tot îi va trage la răspundere pentru o încălcare a legii sau un abuz.

Ce înseamnă asta, concret, în cazul Marianei Alexandru? Că dacă ea a fost constrânsă să se pensioneze pentru că s-a atins de Elena Udrea, deși nu a greșit cu nimic, peste două luni sau doi ani, va vorbi. Va ieși public și îi va povesti lui Tolo sau într-un talk-show de mare audiență tot coșmarul prin care a trecut, de om batjocorit pentru că s-a împotrivit sistemului.

Marea schimbare petrecută în anii lui Traian Băsescu, în anii în care partenerii strategici ai României au fost lăsați să se implice activ în reformarea statului, este că oamenii aleși să conducă instituțiile vitale ale statului nu mai sunt de tipul Joița Tănase, Amărie, Lupașcu, Lidia Bărbulescu. Nu mai sunt de tipul celor dispuși să își asume, fără ezitare, linșarea unui nevinovat care le stă în cale!

O făceau pentru că ăsta le este caracterul, dar și pentru că nu aveau nici o secundă teama că așa ceva ar putea ieși la iveală. Sistemul de complicități a funcționat perfect până în 2005! Fără fisură!

(Apropo, cine a scris în anii aceia despre mazilirea lui Ovidiu Budușan, a lui Ovidiu Crîznic și altor magistrați tineri și integri aduși în parchete în mandatul lui Emil Constantinescu și forțați să plece când a revenit la putere camarila lui Iliescu și Năstase? Evenimentul zilei și cam atât. În rest, liniște!)

Laura Codruța Kovesi și alți șefi de instituții care girează lupta anticorupție și-au dat măsura caracterului. Unii, anul trecut, când au respins vehement încercarea lui Ponta de a-și impune oameni fideli la șefia secțiilor cheie din DNA, peste capul lui Kovesi și au fost la un pas să blocheze vizita premierului în SUA. Alții au făcut-o în 2012, când și-au jucat carierele și chiar libertatea, apărând statul de drept de asaltul politicienilor corupți, dirijați de la Moscova.

Este profund incorect și chiar lipsit de logică să-i acuzi pe acești oameni că ar distruge un magistrat onest, ca să o apere pe Elena Udrea.

Dacă ar fi fost atât de ticăloși s-ar fi văzut deja în momentele cheie enumerate anterior dar și în alte zeci de momente similare în care războaiele s-au dus cu ușile închise!

Dacă ar fi fost atât de obedienți cu puterea, fratele lui Traian Băsescu, de exemplu, nu ar fi ajuns după gratii! Cum să crezi că și-ar fi riscat reputația de dragul Elenei Udrea, când nu au făcut-o pentru fratele președintelui?!

Din păcate, teorii ale conspirației precum cele legate de presupusa eliminare abuzivă din DNA a Marianei Alexandru au aceleași efecte ca și delirul dement al lui Mircea Badea sau ca și propaganda otrăvită a lui Mihai Gâdea și Radu Tudor.

Decredibilizează instituțiile! Fac ca lupta anticorupție să pară o răfuială abjectă între clanuri și nu o autentică operațiune de asanare a clasei politice! Îi portretizează pe cei ce au fost împuterniciți să reseteze echilibrul de putere dintre politicieni și cetățeni drept ticăloși, la fel de netrebnici precum cei de care încearcă să ne scape.

Știu sigur că nu asta a fost intenția lui Tolo! Însă singura ieșire dintr-o situație în care, condus de bune intenții, ai ajuns să fii părtaș la o campanie cu consecințe nocive este să îți recunoști greșeala și să te extragi cât poți de repede dintr-o companie dezonorantă. În nici un caz, să te baricadezi în negare și să crezi sau să spui că nu ai greșit cu nimic!

http://www.tolo.ro/2014/09/11/procuroarea-dna-care-a-redeschis-gala-bute-se-pensioneaza-subit-la-56-de-ani-noi-nu-ne-pensionam-ne-am-plictisi-de-moarte-dezvaluirile-din-ziar-continua/

http://www.tolo.ro/2014/09/12/misterul-disparitiei-unui-procuror/

http://www.tolo.ro/2014/09/25/ce-gasise-procuroarea-alexandru-oameni-care-n-au-vrut-sa-semneze-pentru-ca-si-au-dat-seama-ca-nu-frb-organizeaza-gala-bute/

http://www.tolo.ro/2014/10/24/bresa-de-securitate-din-dna/