Într-o hală din Dallas, Texas, atârnă un drapel american. Sub el, 1.200 de muncitori și roboți de ultimă generație scot din linia de producție 20.000 de panouri solare pe zi — aproape a zecea parte din întreaga producție americană — iar capacitatea de 5 GW a fabricii ar putea alimenta aproximativ un milion de locuințe. Uzina a fost construită în 2024 de Trina Solar, gigant chinez al industriei solare, și vândută la câteva zile după ce a intrat în funcțiune. Astăzi îi aparține unei firme americane, T1 Energy, iar scena rezumă transformarea rapidă pe care The Economist o descrie în ediția din 28 iunie: firmele chineze din domeniul energiei verzi pleacă din America în ritm alert, dar lasă în urmă fabrici, tehnologie și lanțuri de aprovizionare pe care le preiau investitori americani.

„Nu paria niciodată împotriva ingineriei și inovației americane”, declară Russell Gold, unul dintre directorii executivi ai T1 Energy, citat de publicație. Sub retorica patriotică se ascunde însă o realitate mai puțin spectaculoasă: multe uzine cumpărate de americani sunt încă pline de tehnologie chineză, iar transferul de proprietate seamănă mai mult cu o rescriere administrativă decât cu o americanizare industrială.

De la 15,5 miliarde de dolari la vânzări-fulger de active

Cifrele arată amploarea răsturnării. Între 2022 și 2024, firmele chineze au angajat 15,5 miliarde de dolari în proiecte de energie verde în Statele Unite, de nouă ori mai mult decât în cei patru ani anteriori. Piața americană era atractivă datorită subvențiilor generoase introduse de administrația Biden pentru baterii și module fotovoltaice, care au împins capacitatea anuală de producție a modulelor solare din SUA cu jumătate, până la 65 GW anul trecut. Producători cu legături cu China acopereau circa 25 GW din acest total.

Din 2025, aproximativ 9 miliarde de dolari din investițiile chineze în regenerabile americane au fost anulate, suspendate sau vândute unor cumpărători locali, față de zero în 2022 și 2023. Firma de cercetare Rhodium Group estimează că peste jumătate din investițiile chineze în tehnologii curate începute după 2022 au fost anulate, suspendate sau amânate. Activele scoase la vânzare se vând cu reduceri de până la 40% — fire-sale, cum sunt numite în presa americană, adică vânzări de urgență la prețuri mult sub valoarea de piață.

„Foreign Entities of Concern”: ce a schimbat legea Trump

Cotitura vine de la One Big Beautiful Bill Act, adoptată în iulie 2025. De atunci, firmele cu legături chineze nu mai au acces la subvențiile care făceau afacerea profitabilă — în principal creditele fiscale acordate prin secțiunea 45X pentru producția locală: 7 cenți per watt la module solare, 35 de dolari per kilowatt-oră la baterii. O uzină de 5 GW, precum cea din Dallas, poate încasa astfel până la 350 de milioane de dolari pe an. Legea plasează China, Iranul, Coreea de Nord și Rusia în categoria „Foreign Entities of Concern” (FEOC) — entități străine problematice — și taie sprijinul pentru orice producător care nu iese complet din această categorie.

Autoritățile americane de reglementare aplică regula strict, explică Herbert Crowther, analist la firma de consultanță Eurasia Group, citat de publicație. O entitate chineză poate deține maximum 25% dintr-o fabrică; uzina nu poate folosi tehnologie licențiată din China; iar mai puțin de 50% din valoarea intrărilor trebuie să provină de la furnizori chinezi — un prag care coboară la 15% în 2030. Combinația face aproape imposibilă păstrarea unei prezențe chineze semnificative, chiar și pentru firme dispuse la restructurări majore.

Cazurile Boway, Corning, Canadian Solar

Efectele se văd deja în tranzacții concrete. Într-un raport depus la bursa din Shanghai în aprilie, industrialul chinez Boway a comunicat că fabrica sa de module solare din Carolina de Nord a devenit neprofitabilă după retragerea banilor guvernamentali. În mai, Boway a vândut aceeași unitate de 3 GW pentru 254 de milioane de dolari, cu aproximativ 15% sub costul de construcție. Cumpărătorul, americanul fh Capital, se înscrie într-o nouă generație de investitori care preiau pachete întregi de active de la producători aflați în retragere.

Corning, veteran al industriei americane a sticlei tehnice, a preluat anul trecut, contra unei sume nedivulgate, o fabrică de module solare de 2 GW din Arizona. O altă tranzacție relevantă a fost vânzarea unei fabrici de 2 GW din Jacksonville, Florida, tot către un investitor american. Canadian Solar, la rândul ei, a mutat activele americane de la o filială chineză înapoi la casa-mamă din Canada, într-o operațiune care echivalează, tehnic, cu o societate mixtă (joint venture) cu sine însăși. Este cel mai limpede exemplu de tranzacție care există mai mult pe hârtie decât în hala de producție.

„Obiectivul este conformitatea, nu integrarea”

Modelul dominant al noii etape este societatea mixtă între o firmă chineză și un partener local american. Mona Dajani, care conduce tranzacțiile din energie la firma de avocatură Cooley, spune pentru publicație că „obiectivul este conformitatea, nu integrarea”: partenerul american preia majoritatea beneficiului financiar, în timp ce cel chinez asigură, în fapt, competența operațională. Herbert Crowther descrie aranjamentul ca pe o „căsătorie de conveniență” cu miză regulatorie.

Diferența față de anii 1990-2000, când firme americane au deschis fabrici comune în China și au fost, ulterior, golite treptat de tehnologie și competență industrială de către partenerii locali — fenomen documentat în literatura economică drept hollowing out, adică „golire” industrială —, este că, de această dată, transferul real de tehnologie ar putea fi mult mai mic. Multe societăți mixte apar superficiale, notează publicația, iar transferul colateral de know-how către industria locală ar putea fi limitat.

China rămâne, oricum, o prezență imposibil de ocolit în lanțul de aprovizionare. Țara produce 95% din polisiliciul planetei — materia primă esențială pentru panourile solare — iar investitorii americani intervievați de publicație refuză să spună de unde își vor procura, în viitor, materialele critice: capacitatea de a găsi surse non-chineze devine ea însăși un avantaj comercial. Trina Solar, de exemplu, și-a vândut proprietatea intelectuală unei firme din Singapore, tocmai pentru ca T1 Energy să o poată folosi sub licență în condiții acceptabile din perspectiva legii americane.

China ripostează: controlul exporturilor de tehnologie

Reacția Beijingului nu se lasă așteptată. După ce administrația Trump a forțat vânzarea TikTok către un consorțiu american și a presat pentru schimbarea proprietății unor porturi din Canalul Panama, cabinetul chinez a publicat un nou set de reguli privind controlul exporturilor de tehnologie, în vigoare de la 1 iulie 2026. Autoritățile de la Beijing avertizează că vor lua măsuri de retorsiune împotriva a ceea ce numesc „practici discriminatorii” ale Washingtonului.

Contextul mai larg confirmă tendința de decuplare tehnologică. Xi Jinping l-a avertizat direct pe Donald Trump că relația dintre cele două puteri poate aluneca spre „ciocniri și chiar conflicte”, iar decuplarea în energia verde este doar unul dintre vectorii concreți ai acestei rupturi.

Ce înseamnă pentru Europa

Miza este relevantă și pentru Europa, aflată la mijlocul unei alte tranziții energetice. Pe de o parte, o parte din activele chinezești eliminate din piața americană ar putea căuta refugiu pe piețele europene, unde regulile privind proprietatea străină în tehnologiile strategice sunt mai fragmentate. Pe de altă parte, decuplarea Statelor Unite de lanțurile chineze de aprovizionare în panouri și baterii ridică presiunea asupra Bruxellesului să decidă cum tratează el însuși prezența chineză în industria solară europeană, unde companiile din China domină livrările de module.

Pentru guvernele est-europene, inclusiv pentru România, întrebarea concretă este dacă achizițiile publice de panouri solare pentru proiectele finanțate prin PNRR și PNIESC vor rămâne deschise pentru producători cu legături chineze sau vor începe să reflecte, în timp, aceeași logică a diminuării dependenței care s-a impus la Washington. Analiza publicației se încheie cu o observație valabilă și dincolo de Atlantic: legea prin care Trump a vrut să oprească avansul energiei verzi ar putea sfârși prin a modela o generație complet nouă de investitori americani în tehnologiile curate — și, indirect, prin a rescrie regulile globale ale acestei industrii.