Kyiv Post publică un interviu exclusiv cu Anne Applebaum, istoric și jurnalistă la The Atlantic, înregistrat la începutul lui iunie 2026 imediat după Security Architecture Forum din Kiev, unde a discutat pe scenă cu Kyrylo Budanov, șeful Cancelariei Prezidențiale ucrainene. Concluzia ei e tranșantă: „Ucraina este la un moment foarte interesant de cotitură. Trăim un moment în care viziunile pe care Ucraina și restul lumii le au una despre alta încep să se schimbe.”
Mutația, explică Applebaum, vine din două direcții simultane. Prima: succesul tehnologic ucrainean — sute de companii noi de apărare, drone, inteligență artificială, război electronic. „Rușii au mai multă capacitate industrială, dar ucrainenii au, deocamdată, avantajul tehnologic”, scrie ea în propriul newsletter Substack, după o vizită la fabrica Fire Point, unde se produc drone cu rază de 1.400 de kilometri și se testează rachete balistice plus o rachetă de croazieră, Flamingo, cu rază de 3.000 de kilometri.
A doua: pivotul politic. „Când a început războiul cu Iranul, la cine s-au întors statele din Golf pentru sfaturi despre interceptarea dronelor? La Ucraina. Asta, brusc, a făcut-o să nu mai pară o țară săracă pe care trebuie să o ajutăm, ci un furnizor de securitate, nu doar un consumator. Cred că asta schimbă fundamental percepția”, a spus Applebaum pentru Kyiv Post.
Strategia ucrainenilor de a lovi petrolul rusesc — descrisă de un ofițer pe care Applebaum l-a intervievat drept aplicarea unor „sancțiuni” prin propriile mijloace, pentru că Rusiei nu îi pasă de pierderile umane, dar îi doare să piardă bani — dă rezultate: exporturile rusești de petrol sunt la minimul invaziei, iar piața internă duce lipsă de benzină și motorină.
Lecția pe care Applebaum o trasează din Kiev pentru NATO și aliații europeni este una incomodă, în condițiile în care, observă ea, Donald Trump „nu are o strategie clară” pentru regiune: ucrainenii „și-au luat soarta în propriile mâini. Ar trebui să facem și noi la fel.”
