Cimitirele politice ale Israelului sunt pline de generali în retragere care au încercat să-l înlăture de la putere pe Benjamin Netanyahu, iar Gadi Eisenkot (foto), fost șef al Statului Major al armatei israeliene, este cel mai recent dintre ei, scrie Wall Street Journal într-un editorial publicat înaintea alegerilor de marți, 27 octombrie. Traumele ultimilor patru ani au schimbat însă datele problemei: israelienii vor schimbare, dar sunt totodată mai înclinați spre dreapta. De aceea, partidul lui Eisenkot, Yashar, conduce în majoritatea sondajelor, dar s-ar putea să nu reușească să formeze o coaliție de guvernare chiar dacă va câștiga.

În acest caz, Netanyahu ar rămâne premier încă luni de zile, până la noi alegeri. Iar aceste luni, care urmează alegerilor parțiale din Statele Unite, ar putea fi decisive pentru războiul cu Iranul, notează editorialiștii. Donald Trump a arătat limpede că Iranul este principala lui preocupare atunci când și-a anunțat sprijinul pentru Netanyahu, duminica trecută.

Două partide mici pot decide alegerile

Potrivit WSJ, alegătorii israelieni și-au format deja opinia despre marile întrebări ale campaniei: dacă atacul din 7 octombrie a fost eșecul lui Netanyahu sau al armatei și al serviciilor de informații și cât merit are premierul pentru succesele militare de după, care au redus amenințarea rachetelor Hezbollah și a programului nuclear iranian. Rezultatul ar putea depinde în schimb de soarta a două partide mici, care fie vor trece pragul electoral de 3,25%, fie vor rămâne în afara Knessetului.

Eisenkot promite că nu va guverna nici cu Netanyahu, nici cu partidele arabe și ultraortodoxe care nu susțin existența statului, dar a dat uneori semne de flexibilitate, de care ar putea avea nevoie pentru a forma un guvern. Opoziția a câștigat teren mai ales cu cererea de a-i încorpora în armată pe tinerii ultraortodocși: Israelul are nevoie de soldați, iar scutirea lor a devenit greu de acceptat pe măsură ce pierderile au crescut. Netanyahu ar putea fi de acord în privat, scrie ziarul, dar a plătit un preț politic pentru aliații săi ultraortodocși.

Un general fără carisma lui Netanyahu

Eisenkot se prezintă drept la fel de dur ca premierul, iar alegătorii știu că și-a pierdut un fiu și doi nepoți în război. Fiu de imigranți marocani, crescut într-un oraș departe de centrul Tel Avivului, el nu este nici carismatic, nici un vorbitor bun de engleză și nu încearcă să-l învingă pe Netanyahu pe terenul acestuia, observă WSJ. Eisenkot îi acuză pe premier și pe aliații lui de eșecul din 7 octombrie și de prăbușirea diplomatică a Israelului în timpul războiului. Are un discurs dur față de Iran, Hezbollah, Hamas și Siria și promite desființarea avanposturilor din Cisiordania construite ilegal, deși declară: „Sunt pentru colonizare și împotriva unui stat palestinian”.

Netanyahu susține, în schimb, că a făcut și va face totul pentru a învinge regimul iranian și că este nevoie de el pentru a termina treaba alături de Trump, iar la acest capitol, recunoaște editorialul, premierul are pe bună dreptate avantajul. Premierul amintește că Eisenkot aprecia în 2018 că Israelul ar putea fi nevoit să se adapteze la viața sub amenințare nucleară și că a fost primul membru al cabinetului de război care a propus încheierea războiului, la sfârșitul lui 2023 și începutul lui 2024, înaintea principalelor succese militare.

Supraviețuirea, nu economia

Unul dintre sloganurile lui Netanyahu îi pune pe alegători să aleagă între dreapta și Palestina, pornind de la ideea că Israelul va fi supus în curând unor presiuni occidentale uriașe pentru concesii, iar doar dreapta condusă de el le poate rezista. Opoziția răspunde că, sub Netanyahu și partenerii lui de extremă dreaptă, Israelul va pierde tot sprijinul Occidentului și că, după 19 ani cu Netanyahu premier, e mai bine ca Israelul să schimbe conducerea. Un lucru este sigur, conchide WSJ: israelienii nu votează în funcție de economie, deși Fondul Monetar Internațional estimează pentru Israel o creștere de 4,5% în 2026, cea mai mare dintre cele 38 de economii dezvoltate din OCDE. Fiecare scrutin din Israel este, în esență, despre supraviețuirea statului evreu într-o vecinătate foarte ostilă.