Administrația Trump pregătește o reducere substanțială a avioanelor și navelor americane alocate operațiunilor NATO în Europa — o mișcare care, dacă va fi confirmată oficial, va limita serios capacitatea Alianței de a lansa lovituri la distanță mare și de a-și asigura supravegherea aeriană pe flancul estic. Decizia, despre care scrie The New York Times citând doi înalți oficiali europeni cu acces la planificarea aliată, ar urma să se aplice gradual din a doua jumătate a anului 2026.

Conform documentelor consultate de publicația americană, contingentul de avioane de luptă F-16 și F-15E disponibile NATO în Europa va scădea de la aproximativ 150 la circa 100 — în detaliu, F-16 trec de la 99 la 63, iar F-15E Strike Eagle de la 54 la 36. Aeronavele de recunoaștere maritimă scad de la 26 la 15, iar — punctul cel mai sensibil al planului — **toate cele opt avioane-cisternă moderne KC-46 Pegasus** alocate până acum bazelor europene sunt retrase complet. Flota de avioane-cisternă mai vechi, KC-135 Stratotanker, scade și ea de la 71 la 63 de unități.

Cum se pierde „mușchiul” european al NATO

Eliminarea avioanelor-cisternă este capul de afiș al planului — și nu din întâmplare. Fără realimentare aeriană suficientă, chiar și avioanele moderne de luptă pierd raza strategică: rămân limitate la radii scurte de acțiune, iar operațiunile de supraveghere extinsă peste teritoriul european devin nesustenabile. Capacitățile de „long-range strike” și de patrulare în adâncimea spațiului aerian aliat depind, în mod fundamental, de tankerele care prelungesc autonomia operațiunilor.

Reuters citează surse aliate care descriu mișcarea drept „reașezarea greutății” forțelor americane spre Indo-Pacific, parte dintr-o strategie mai amplă a administrației Trump de a transfera responsabilitatea apărării convenționale europene în seama statelor membre NATO. Pe lângă reduceri în aviație, planul vizează și redeplasarea unui submarin lansator de rachete, a unei grupări de portavion și a uneia dintre cele două flote de bombardiere strategice alocate până acum unei eventuale crize europene.

Reacții — îngrijorare măsurată, fără declarații dure publice

Pe canalele oficiale, capitalele europene au reacționat moderat. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius, a confirmat că Berlinul a primit indicații despre reașezarea forțelor americane, dar a evitat declarațiile critice. La Varșovia, oficialii au exprimat „preocupare imediată”, iar la Bruxelles, Comandamentul Aliat operațional analizează scenarii de compensare pe care europenii ar putea să le acopere prin propriile resurse. Discuțiile par să fie incipiente, iar publicarea informației în NYT pare gândită ca un instrument de presiune pentru a forța capitalele aliate să accelereze creșterea cheltuielilor militare către pragul de 5% din PIB pe care Trump îl cere de luni de zile.

Implicații pentru România și flancul estic

Pentru România, reducerile vin în completarea unei mișcări anunțate deja la finalul anului 2025: contingentul american de la Mihail Kogălniceanu este în curs de reducere de la aproximativ 3.000 la 1.000 de militari, prin retragerea unor elemente rotaționale ale Diviziei 3 Infanterie. Construcția celei mai mari baze NATO de pe flancul estic — Baza 57 Aeriană M. Kogălniceanu, proiectată pentru 10.000 de militari aliați și avioane F-35 — continuă în program, cu capacitate operațională inițială prevăzută pentru 2027.

În paralel, detașamentul american de la Câmpia Turzii, cu F-16 și drone MQ-9 Reaper, rămâne operativ ca element al poliției aeriene avansate, deși reducerea generală a F-16 disponibile în Europa va impune o reașezare a rotațiilor. Detașamentul „Carpathian Vipers”, trimis în martie 2026 în misiunea Baltica la Šiauliai cu șase F-16, este probabil printre primele afectate de reorganizare. Bucureștiul nu a comentat oficial planul descris de NYT, dar a transmis prin canale diplomatice că orice reașezare trebuie discutată în formatul aliat al NATO, nu impusă unilateral.