SpaceX a prins sâmbătă, pentru prima dată, partea superioară a sistemului Starship, întoarsă de pe orbită, cu brațele turnului de lansare de la baza Starbase, din Texas. Starship este cea mai mare și mai puternică rachetă construită vreodată, iar recuperarea navei este un pas important spre rachete care pot fi folosite de mai multe ori, scrie publicația americană Space.com.
Lansarea a avut loc vineri seara, iar nava, numită Ship 42, a stat în spațiu aproape 23 de ore. A înconjurat Pământul de 14 ori, a eliberat pe orbită 26 de sateliți Starlink din noua generație și apoi a revenit în atmosferă. Sâmbătă, în jurul orei 15:20 în Texas, adică 23:20 în România, nava a încetinit cu motoarele pornite și s-a așezat între cele două brațe metalice ale turnului, pe care SpaceX le numește bețișoare.
De ce nava e mai greu de prins decât prima treaptă
SpaceX prinsese de trei ori până acum, cu aceleași brațe, prima treaptă a rachetei, numită Super Heavy. Nava zboară însă mai sus, mai departe și mai repede și trebuie să treacă prin căldura uriașă a reintrării în atmosferă. Partea navei care înfruntă aerul la reintrare este acoperită cu aproximativ 18.000 de plăci ceramice. Înainte de prinderea navei, sateliții abia eliberați și camerele de la sol au fotografiat scutul termic, iar imaginile au arătat că nava era în stare bună.
Revista americană The Atlantic descrie pas cu pas cât de greu a fost fiecare moment al întoarcerii. Pe orbită, nava zboară cu aproximativ 27.000 de kilometri pe oră, iar la intrarea în atmosferă are încă de circa 20 de ori viteza sunetului. Pentru a reveni, inginerii pornesc un singur motor în sens invers deplasării, nu atât ca să frâneze, cât ca să întoarcă nava cu burta spre Pământ. Burta devine astfel o frână uriașă împotriva aerului. Când nava intră în atmosferă, aerul din jurul ei se transformă într-o plasmă de aproape 7.200 de grade Celsius, mai fierbinte decât suprafața Soarelui, care o învăluie într-o strălucire portocalie.
Mulțimea adunată în Texas a auzit întâi bubuitura produsă de nava care depășea viteza sunetului, apoi a văzut-o ieșind din nori, ca un obelisc negru care cădea pe burtă. La mai puțin de 1,6 kilometri deasupra solului, nava și-a repornit motoarele și s-a rotit în poziție verticală, o manevră pe care Gwynne Shotwell, președinta SpaceX, a numit-o tehnologie demnă de extratereștri. După aproximativ 21 de secunde, nava a coborât lin între brațele turnului.
Ca să ajungă înapoi în Texas, nava a trebuit să zboare deasupra unor zone locuite, iar Administrația Federală a Aviației din SUA a aprobat abia pe 13 noiembrie zborul pe această traiectorie. Dan Huot, de la SpaceX, a numit prinderea navei veriga lipsă și Sfântul Graal al zborurilor spațiale. „Am prins o navă Starship și acum totul se schimbă”, a spus el, potrivit Space.com.
Zborul nu a fost însă perfect. Prima treaptă ar fi trebuit și ea prinsă de turn, dar manevra a fost anulată automat după o alarmă privind nivelul scăzut de combustibil. Treapta s-a îndreptat spre Golful Mexic și a fost distrusă deasupra apei de sistemul de autodistrugere. SpaceX spune că investighează cauza, iar Elon Musk, șeful companiei, a afirmat că incidentul nu schimbă calendarul zborurilor.
Ce aproape nimeni nu credea posibil
The Atlantic amintește că nici inginerii SpaceX nu credeau, la început, în această idee. Tom Mueller, primul angajat al companiei, a povestit într-un podcast că, atunci când Musk le-a propus să prindă racheta în aer cu bețișoarele, ca pe o muscă, toți au dat ochii peste cap și au spus că e imposibil. Mueller spune totuși că nu e vorba de vorbe goale: fondatorul SpaceX o va construi, chiar dacă îi va lua mai mult decât crede. Musk a povestit că a îmbrățișat nava după întoarcere.
Revista leagă momentul de romanul De la Pământ la Lună, publicat de Jules Verne în 1865, în care americanii trimit oameni spre Lună cu un tun uriaș. Celor care se întreabă de ce ar merge omenirea în spațiu, când are atâtea probleme pe Pământ, autorul articolului le răspunde că dilema e falsă, pentru că o asemenea realizare tehnică aduce mult mai mult decât reușita în sine. Oamenii se obișnuiesc repede cu tehnologia nouă și pot uita să se mai mire de ea, avertizează The Atlantic, care încheie spunând că SpaceX a realizat în weekend imposibilul.
Rachete folosite ca avioanele
Miza este reutilizarea completă. Rachetele Falcon 9 ale SpaceX au redus deja costurile lansărilor, pentru că prima treaptă aterizează și este folosită la alte zboruri, dar partea superioară se pierde de fiecare dată. Dacă ambele părți ale Starship pot fi prinse, verificate și trimise rapid într-un nou zbor, costul misiunilor ar putea scădea puternic, iar lansările ar putea deveni mult mai dese, notează agențiile AFP și Reuters, citate de postul australian SBS. Kate Tice, care conduce la SpaceX departamentul de calitate și instruire, a spus că scopul companiei este ca racheta să aterizeze și să plece repede din nou, iar inginerii au studiat plăcile scutului termic ca să poată rămâne pe navă de la un zbor la altul, scrie revista Aerospace America.
Clayton Swope, expert în industria spațială la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington, a spus că zborul arată că ideea unei nave complet reutilizabile poate funcționa și că acum contează cât de repede va putea SpaceX să îl repete. Nicio navă Starship nu a zburat de două ori până acum, iar treptele Super Heavy recuperate au zburat a doua oară abia după câteva luni. Următorul zbor ar urma să fie primul lansat din Florida.
Niharika Patel, manager de programe tehnice la compania Loft Orbital, a explicat pentru postul Al Jazeera că precizia necesară este extremă: nava trebuie să ajungă exact în locul potrivit, să reziste căldurii reintrării și să facă singură toate manevrele. Rachetele complet reutilizabile ar face accesul în spațiu mai ieftin și mai frecvent, așa cum avioanele folosite zilnic au transformat transportul aerian, a spus ea. Al Jazeera amintește că rachetele Falcon 9 au zburat de aproximativ 700 de ori din 2010, dar și că reintrarea în atmosferă rămâne una dintre cele mai periculoase etape ale unui zbor, așa cum a arătat dezintegrarea navetei Columbia, în 2003, în care au murit șapte astronauți.
Zece mii de lansări pe an
Musk vrea ca până în 2030 SpaceX să lanseze Starship de 10.000 de ori pe an, adică mai mult de o dată pe oră. Potrivit Space.com, cele mai multe zboruri din următorii ani ar urma să ducă pe orbită sateliți pentru rețeaua Starlink de nouă generație, care ar putea ajunge la 100.000 de sateliți, față de aproximativ 11.000 în prezent, și pentru Starmind, o rețea de centre de date pentru inteligență artificială plasate în spațiu, cu un milion de sateliți. SpaceX spune că fabrica sa poate produce acum o navă la două săptămâni și o treaptă Super Heavy la patru săptămâni.
Următorul pas: combustibil pe orbită și drumul spre Lună
Pentru misiunile spre Lună și Marte, Starship trebuie să facă un lucru pe care nu l-a demonstrat încă: să fie realimentată pe orbită, de la alte nave. O navă care pleacă spre Lună ar fi prea grea dacă ar decola cu rezervoarele pline, așa că va trebui să primească oxigen lichid și metan lichid, păstrate la temperaturi foarte scăzute, de la nave-cisternă lansate înaintea ei. Musk vorbește de șase până la opt astfel de zboruri pentru o misiune, iar unii experți independenți au estimat până la 22.
NASA a ales Starship ca primul modul de aselenizare cu echipaj din programul Artemis, iar SpaceX a primit pentru aceasta un contract de 2,9 miliarde de dolari. Anul viitor, misiunea Artemis III ar urma să testeze, pe orbita Pământului, cuplarea capsulei Orion cu versiuni de test ale Starship și ale modulului Blue Moon, construit de Blue Origin. NASA vrea ca astronauții să coboare pe Lună în 2028, în apropierea polului sud. Dacă SpaceX nu va fi gata, agenția ar putea folosi modulul Blue Moon. Jared Isaacman, administratorul NASA, a scris pe X că prinderea navei a fost aproape magică și că apropie misiunile spre Lună.
Ofertă europeană pentru Avio
La trei zile după prinderea navei, compania finlandeză Iceye a oferit 2 miliarde de euro pentru producătorul italian de rachete Avio, ca să construiască un grup spațial european, a scris Financial Times. Potrivit cotidianului britanic, guvernele europene încearcă să depindă mai puțin de Statele Unite și de compania lui Musk.
