Rusia folosește o nouă rachetă de croazieră cu piese imprimate 3D

Rachetele mai ieftine pe care Rusia le poate produce în număr mare pun apărarea antiaeriană a Ucrainei în fața unei probleme industriale noi, avertizează Keith King, fost inginer principal pentru comunicații la Casa Albă, într-o postare pe LinkedIn. Pornind de la informațiile publicate de serviciul de informații militare al Ucrainei (HUR) despre Filin, o nouă rachetă de croazieră rusească, King scrie că miza strategică este posibilitatea de a fabrica arme mai ieftine într-un război lung.

HUR a anunțat pe 22 octombrie că armata rusă a început să folosească racheta Filin la sfârșitul verii. Racheta este proiectată și produsă de compania NPO Molniya din Moscova, membră a Corporației Rachete Tactice. Compania fabrica până acum bombe aeriene ghidate, potrivit RBC-Ucraina. Fuzelajul are 3,5 metri lungime și este făcut din materiale compozite, fibră de carbon și fibră de sticlă, iar anvergura aripilor este de 3 metri. Unele piese ale structurii sunt realizate prin imprimare 3D, relatează publicația ucraineană Militarnyi. Racheta este lansată de pe sol, dintr-un container, cu ajutorul unui motor de start cu combustibil solid.

Rază de acțiune de 1.200 de kilometri

Potrivit datelor rusești citate de HUR, Filin zboară cu până la 800 de kilometri pe oră și poate lovi ținte aflate la cel mult 1.200 de kilometri. Racheta poate zbura foarte aproape de sol, pentru a evita radarele, dar și la altitudini de până la 6 kilometri. Focosul are 50 sau 100 de kilograme, în funcție de variantă, mult mai puțin decât al rachetelor rusești grele. Motorul este un turboreactor R500 fabricat de firma rusă Reynolds, același care a fost găsit în rachetele de croazieră S-71K Kover și S-71M Monohrom. Echipamentele de la bord sunt produse de firma PLAZ din Sankt Petersburg, care furnizează și electronica dronelor Garpiya, iar HUR spune că blocurile electronice ale celor două arme au aceeași dispunere și aceleași marcaje, scrie publicația NV.

Componente americane și chinezești

Racheta este ghidată de un sistem de navigație inerțială fabricat în China, combinat cu o antenă rusească Kometa cu 16 canale, rezistentă la bruiaj. HUR a identificat în electronica rachetei 35 de componente de origine americană și 22 chinezești. Față de alte rachete rusești, Filin are mai multe piese chinezești și folosește aceleași plăci electronice în mai multe subsisteme, soluții care reduc costurile de producție, notează publicația americană The Long War Journal. Serviciul ucrainean spune că urmărește aceste componente pentru a identifica și a bloca rutele prin care ajung în industria de armament a Rusiei.

King atrage însă atenția că țara de origine a unei componente nu arată, singură, pe ce cale a ajuns piesa în rachetă și nici nu dovedește că producătorul a știut că o furnizează fabricantului rusesc.

Prețul rachetei nu este cunoscut

Nicio sursă nu indică deocamdată cât costă o rachetă Filin. King observă că articolul publicației Tom’s Hardware, pe care îl citează, compară racheta cu rachete de croazieră mult mai scumpe, dar nu oferă un cost unitar verificat. El subliniază și că o rachetă cu piese imprimate nu este o rachetă imprimată în întregime, iar imprimarea 3D poate fi avantajoasă pentru anumite forme, fără să fie automat mai ieftină decât producția clasică. Costul depinde de proiectul în ansamblu, de componente și de procesul de fabricație, scrie King.

Analistul Rob Lee scria în august că Rusia plănuia să cumpere peste 1.000 de rachete Filin până la sfârșitul anului, pentru centrul Rubikon și pentru Brigada 50 de sisteme fără pilot, amintește The Long War Journal. Publicația observă că racheta nu a fost încă folosită pe scară largă în Ucraina, așa că planurile ar putea fi întârziate. HUR consideră că Filin face parte din efortul industriei rusești de a produce în serie arme reactive ieftine, lansate de pe sol, care să copleșească apărarea antiaeriană.

O iarnă grea pentru apărarea Ucrainei

Presiunea asupra apărării ucrainene vine deja din partea dronelor. Rusia ar produce lunar circa 4.000 de drone Geran-4 și Geran-5, cu motor reactiv, care zboară cu 300–600 de kilometri pe oră, prea repede pentru dronele interceptoare de care dispune acum Ucraina, scrie analistul John Hardie în The Long War Journal. În septembrie, Ucraina a doborât 55% dintre aceste drone, față de peste 90% în cazul dronelor Geran-2. Interceptoarele noi nu vor fi disponibile în număr suficient mai devreme de sfârșitul lui noiembrie, iar peste jumătate dintre avioanele F-16 ale Ucrainei sunt imobilizate din cauza întârzierilor la lucrările de mentenanță din Belgia. Hardie se așteaptă ca această iarnă să fie cea mai grea de până acum pentru Ucraina.

Pentru King, concluzia este că planificarea industriei de apărare trebuie să țină cont de cât de ieftine și de cât de disponibile sunt armele ambelor tabere, iar lanțurile de aprovizionare și capacitatea de producție contează la fel de mult ca performanța fiecărei arme.