Trei incendii izbucnite în câteva zile la adrese legate de Keir Starmer păreau, la prima vedere, un act izolat de vandalism. O investigație publicată de BBC arată însă că în spatele lor s-a aflat o operațiune de sabotaj coordonată de Rusia — și, mai ales, un mod de lucru care spune mult despre felul în care Moscova poartă astăzi războiul la vest de fronturile sale.

Trei incendii și un nume pe Telegram

Episoadele s-au petrecut în mai 2025: o mașină pe care premierul o vânduse unui vecin, apoi ușa unei case din Islington unde locuise în anii ’90 și, în final, locuința lui privată din Kentish Town. Trei bărbați — doi cetățeni ucraineni și un cetățean român de origine ucraineană — au fost condamnați la Old Bailey pentru incendiere și complot. Firul anchetei nu duce însă la ei, ci la un personaj care îi dirija de la distanță, sub identitatea „EL” pe Telegram, în spatele căreia investigația plasează un tânăr rus apropiat de cercuri din Moscova, instruit în război informațional.

Sabotajul ca slujbă cu ziua

Aici stă noutatea. Coordonatorul nu trimite agenți, ci cumpără execuția: recompense în bani, promisiunea cetățeniei ruse și un discurs care glorifică Kremlinul, toate livrate prin mesagerie criptată unor oameni fără legătură vizibilă cu vreun stat. Este logica unei economii de sabotaj în care fapta e dată în lucru unor intermediari ieftini și ușor de înlocuit, iar comanditarul rămâne la mai multe straturi distanță de flacără. Aceeași investigație descrie și grupuri online false, de extremă dreapta sau cu aparență religioasă, folosite pentru a regiza acte de vandalism și a întreține tensiuni sociale.

De ce contează dincolo de Londra

Modelul nu e o excepție britanică. Servicii din Polonia, statele baltice și din vestul continentului au semnalat în ultimii doi ani incendieri, atacuri asupra infrastructurii și tentative de a recruta tineri prin aceleași platforme. Faptul că printre cei condamnați la Londra se află și un cetățean român arată cât de permeabilă a devenit această rețea de proximitate, care recrutează din diaspora și din comunitățile de migranți. Pentru România și pentru flancul estic al Uniunii Europene, cazul Starmer e mai puțin o știre externă și mai mult un avertisment: linia dintre criminalitatea măruntă plătită online și operațiunea de stat se șterge, iar verificarea ei devine tot mai greu de făcut.

Negarea și miza dovezii

Moscova respinge totul. Purtătorul de cuvânt al Kremlinului a numit acuzațiile „ridicole”, reluând linia potrivit căreia Londra ar vedea mâna Rusiei în orice. Tocmai de aceea, greutatea cade pe probe: o condamnare la Old Bailey și un traseu documentat de la executanți la coordonator schimbă natura discuției, mutând-o din zona suspiciunii în cea a faptului stabilit. Întrebarea care rămâne nu mai este dacă astfel de operațiuni există, ci cât de pregătite sunt democrațiile europene să le numească pe nume și să le descurajeze înainte ca următoarea comandă să fie plasată pe Telegram.