Rețeaua de aziluri ilegale destructurată luni de DIICOT (Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism) în județul Bihor nu era o inițiativă privată de îngrijire scăpată de sub control, ci o afacere construită sistematic din pensii, ajutoare sociale și donații, funcțională de cel puțin cinci ani. Digi24 a relatat că liderul asociației, Viorel Pașca, este acuzat de trafic de persoane și exploatare, alături de alți zece suspecți. Bilanțul procurorilor, reprodus și de RFI România: 401 morți identificați, un prejudiciu estimat la 13 milioane de lei și 380 de persoane vulnerabile scoase din centre și mutate de urgență în alte servicii.

O grupare familială și șapte membri asociați

Comunicatul DIICOT descrie o grupare de criminalitate organizată constituită pe criterii familiale, în care Viorel Pașca este liderul, alături de alți trei suspecți din familia sa, la care au aderat șapte membri. Sub aparența unei asociații umanitare și de caritate, cei implicați ar fi indus în eroare donatori, aparținători și instituții publice, prezentând centrele drept servicii sociale, medicale, de îngrijire și protecție — deși nu aveau nicio licență de funcționare.

Sursele banilor: pensii, indemnizații, donații, ajutoare de înmormântare

Modelul de venit reconstruit de procurori arată amploarea afacerii. Persoanele vulnerabile aduse în centre erau folosite pentru încasarea pensiilor, a indemnizațiilor de handicap, a beneficiilor sociale, a ajutoarelor pentru combustibil și chiar a ajutoarelor de înmormântare. La aceste venituri lunare recurente se adăugau donațiile și sponsorizările atrase de „Bunul Samaritean”, asociația-paravan folosită pentru a-i convinge pe donatori că finanțează un serviciu de îngrijire. Prejudiciul estimat până acum este de 13 milioane de lei, dar ancheta este în stadiu inițial.

Patru comune din Bihor, victime din mai multe județe

Centrele operau în comunele Holod, Ceica, Tinca și Lăzăreni, toate din județul Bihor. Persoanele vătămate nu erau însă din Bihor: procurorii spun că erau aduse din spitale și direcții județene de asistență socială din mai multe județe ale țării, într-un traseu în care autoritățile care le trimiteau știau, cel puțin uneori, că destinația nu este o unitate licențiată, ci un imobil administrat pe persoană fizică.

1.020 de cruci într-un cimitir privat și 401 morți în evidența anchetei

Ancheta este cu atât mai grea cu cât unele decese s-au produs de-a lungul mai multor ani, fără să declanșeze o reacție instituțională. Georgiana Pascu, activistă a Centrului de Resurse Juridice (CRJ), a spus pentru RFI România că a numărat 1.020 de cruci în cimitirul deținut de Pașca — o cifră neverificată încă oficial, dar care întrece de peste două ori bilanțul provizoriu al procurorilor. Directorii CRJ transmit că au sesizat autoritățile încă din 2022, dar plângerile au avut efecte întârziate.

Douăzeci de ani fără licență — și instituțiile știau

Ministrul Muncii, Dragoș Pîslaru, a declarat că Viorel Pașca a refuzat încă din 2016 să intre în legalitate, deși fusese notificat în mai multe rânduri. Pașca însuși a transmis public, în ultimul an, că furnizează astfel de servicii de aproximativ două decenii, ca persoană fizică, și că nu are de gând să se licențieze — pe motiv că persoanele găzduite oricum nu ar mai fi avut, altfel, unde să meargă. Este exact argumentul pe care aparent l-au acceptat, ani în șir, direcțiile de asistență socială care i-au trimis pacienți.

Reacția autorităților: transferul urgent al celor 380 de supraviețuitori

Guvernul a alocat, în paralel cu ancheta penală, fonduri pentru transferul celor 380 de persoane scoase din centrele bihorene către servicii licențiate. Operațiunea implică Ministerul Muncii, ANPIS și DGASPC-uri din mai multe județe și trebuie făcută rapid: mulți dintre supraviețuitori au dizabilități psihice grave, iar mutarea lor bruscă în alte instituții presupune resurse medicale și de personal care lipseau chiar în sistemul public înainte de destructurarea rețelei.

Un tipar de politică publică, nu o excepție

Cazul Pașca reia, la o scară aproape administrativă, un tipar deja documentat de investigațiile din 2023 din Ilfov și Voluntari, care au declanșat prima serie de controale sistematice ale Ministerului Muncii în centre pentru vârstnici și persoane cu dizabilități. Diferența, în Bihor, este durata: două decenii de operare, cinci ani de rețea structurată și un cimitir propriu — semne că problema nu ține de o singură familie de operatori, ci de un mecanism prin care instituțiile de asistență socială deversează, sistematic, persoanele vulnerabile către furnizori pe care preferă să nu-i controleze prea îndeaproape. Pe același model funcționează, într-o zonă complet diferită, și rețelele care captează fonduri publice europene prin fermieri fictivi în Grecia: o arhitectură de venituri stabilă, alimentată de state prin canale legale, dar controlată în teren cu totul inadecvat.