După atacurile din această vară ale unor sisteme de inteligență artificială scăpate de sub control, Jensen Huang (foto), directorul general al Nvidia, a devenit unul dintre cei mai influenți sceptici față de pericolele acestei tehnologii, iar viziunea lui a ajuns să conteze la Casa Albă, scrie Stephen Witt într-un articol de opinie publicat de The New York Times. Witt este autorul cărții „The Thinking Machine”, o istorie a Nvidia, și spune că, în calitate de biograf al lui Huang, înțelege de ce acesta respinge riscurile, dar se teme că nu vede întregul tablou.
La recentul summit tehnologic de la Casa Albă, Huang a stat chiar lângă președintele Donald Trump, notează autorul. În aceeași zi, a vorbit despre „superinteligență”, termenul preferat de președinte.
Orice problemă e o problemă de inginerie
Witt povestește că, la primul lor interviu, Huang i-a spus că orice problemă, de afaceri sau personală, este de fapt o problemă de inginerie: studiezi datele de intrare și constrângerile, apoi obții rezultatul dorit. Așa și-a construit compania, pentru ca Nvidia să devină platforma standard în domenii precum robotica și sănătatea. Iar din 2025, scrie Witt, a început să aplice aceeași metodă în relația cu președintele Statelor Unite.
Înainte de Trump, Huang nu arăta mare interes pentru politică. Acum cei doi vorbesc des la telefon și par să aibă o relație personală reală, iar Trump l-a luat chiar cu Air Force One din Alaska, în drum spre China. Președintele vrea să fie aproape de Huang pentru că îi plac învingătorii, iar Huang este cel mai mare dintre ei, scrie autorul. Fondată în 1993 într-un restaurant Denny’s, Nvidia a devenit cea mai valoroasă companie din istoria americană, chiar și ținând cont de inflație.
Creșterea vine din boomul centrelor de date, pe care Huang l-a numit o nouă revoluție industrială. Un rack nou, cât un frigider, care leagă zeci de cipuri Nvidia, poate costa în jur de 8 milioane de dolari și poate consuma, după unele estimări, mai mult curent decât 70 de case. Potrivit autorului, Nvidia va câștiga în 2026 aproximativ 250 de miliarde de dolari din vânzarea acestor echipamente și a altora similare. Celelalte mari companii de tehnologie se împrumută ca să-i cumpere produsele, iar niciun concurent nu i-a luat o cotă de piață semnificativă la cipurile pentru inteligența artificială.
Inginerii hardware nu se tem, cei software da
Witt spune că a intervievat cel puțin o sută de ingineri care lucrează la procesoarele grafice și nu a întâlnit niciunul îngrijorat cu adevărat de riscul unei inteligențe artificiale scăpate de sub control. În schimb, majoritatea inginerilor software cu care vorbește sunt extrem de îngrijorați, iar Bill Gates a avertizat recent că inteligența artificială ar putea ucide un miliard de oameni. Două grupuri de experți raționali se uită la aceleași date și ajung la concluzii opuse, observă autorul, care compară situația cu fotografia virală a rochiei pe care unii o vedeau albastră cu negru, iar alții albă cu auriu.
Explicația lui: inteligența artificială modernă se bazează pe rețele neuronale, alcătuite din miliarde de neuroni artificiali simulați în cod. Pentru specialiștii în software, acestea seamănă cu o masă de țesut cerebral, misterioasă și greu de controlat. Inginerii hardware văd însă neuronii sintetici ca pe niște modele matematice simple, al căror comportament poate fi prezis cu precizie absolută. Pentru scepticii catastrofismului, o inteligență artificială sigură e o ecuație matematică, iar pentru Huang este doar software.
Huang, care are acum 63 de ani, a început să studieze ingineria electrică la începutul anilor 1980, când cipurile aveau zeci de mii de componente și erau proiectate de mână, pe hârtie. Astăzi pot avea peste o sută de miliarde. Generația lui a construit instrumentele care fac ca aceste cipuri să rămână ceva ce oamenii pot înțelege și controla. De aceea, crede Witt, Huang e convins că poate ține sub control și neuronul artificial: dacă vezi fiecare calcul al mașinii, ea rămâne sub controlul tău, iar dacă se comportă greșit, e vina ta și ai nevoie doar de o inginerie mai bună.
Autorul adaugă că originea lui Huang contează și ea. Născut în Taiwan, el petrece mai mult timp în Asia decât majoritatea șefilor din tehnologie, Nvidia construiește un sediu la Taipei, iar Huang îi susține pe dezvoltatorii chinezi de inteligență artificială. Asia de Est este mult mai optimistă în privința acestei tehnologii: Witt spune că, la conferințele sale din Asia, nu este întrebat niciodată despre riscuri, în timp ce în Statele Unite este cea mai frecventă întrebare.
Trump repetă argumentele lui Huang
Huang a respins orice apel la încetinirea dezvoltării sau la reglementări care ar frâna tehnologia. Într-un interviu pentru CBS News, a spus că nu există nicio șansă ca inteligența artificială să ducă la sfârșitul lumii. În septembrie, la o conferință Goldman Sachs, a sugerat că îngrijorările legate de securitatea cibernetică sunt o tactică de marketing, prin care creezi o problemă ca să creezi cerere. Huang a mai susținut că dorința de profit este suficientă pentru ca firmele să facă inteligența artificială sigură.
Potrivit lui Witt, Huang a reușit să-l facă pe Trump să-i preia argumentele. În septembrie, Trump l-a sunat pe Huang în timp ce acesta se afla pe scenă la All-In Summit, în Los Angeles. Huang a pus telefonul pe difuzor, iar președintele a spus publicului că discuțiile despre riscurile inteligenței artificiale pentru viața oamenilor sunt o farsă și că roboții nu vor cuceri lumea. Convorbirea, care a părut o cascadorie publicitară regizată, a fost o declarație publică a lui Trump împotriva reglementării. Acolo unde alții au văzut un președinte ferm, Witt spune că l-a văzut pe Huang manevrându-l pe Trump: la intrare, lingușire publică, la ieșire, reglementare minimă, libertatea de a exporta o parte din echipamentele Nvidia în China și orice altceva își dorește Huang.
Situația îl îngrijorează pe autor. El scrie că Huang este cel mai capabil om pe care l-a cunoscut, dar se teme că inteligența artificială e și mai capabilă. Witt bănuiește că tehnologia poate deja să facă mai periculoși anumiți agenți patogeni și să oprească rețele electrice, în timp ce știința care încearcă să interpreteze și să controleze aceste sisteme a rămas cu ani în urmă față de cea care le face mai inteligente. Neuronii sintetici pot fi controlați unul câte unul, dar specialiștii nu pot explica deocamdată cum se coordonează pentru a produce inteligență. Decalajul crește, iar Witt spune că nu știe dacă Huang îl vede.
Viitorul va fi extrem de derutant chiar și în cel mai bun scenariu, conchide autorul, dar poate va fi minunat, iar el va trăi până la 205 ani. Orice s-ar întâmpla, se va întâmpla ca urmare a deciziilor unui singur om, ieșit din comun, care conduce viitorul inteligenței artificiale: astăzi, Huang este cel mai puternic inginer în viață.