O operațiune militară ucraineană desfășurată în secret din mai până în octombrie a recucerit o parte importantă din teritoriile pierdute în est și a oprit încercările Rusiei de a încercui ultimele orașe din regiunea Donețk, pe care Moscova le cere ca preț pentru încheierea războiului. Brigăzile implicate în Operațiunea Vivaldi le-au permis unor reporteri de la The New York Times să petreacă două săptămâni alături de ele, în buncăre și pe terenurile de antrenament.

Timp de aproape doi ani, trupele ucrainene pierduseră teren în fața armatei ruse, mult mai numeroase. Folosirea pe scară mai largă a dronelor și a vehiculelor conduse de la distanță, dar și schimbările din comandă și din felul de lucru al unor unități, au permis Ucrainei să treacă de la apărare la ofensivă pe unele porțiuni ale frontului, scrie cotidianul american.

Andrii Biletski, generalul care a condus operațiunea, susține că trupele lui au distrus Divizia 144 de pușcași motorizați a armatei ruse și au recuperat câștigurile obținute de Rusia într-un an întreg. Potrivit Institutului pentru Studiul Războiului, în octombrie, pentru a doua lună la rând, Ucraina a câștigat mai mult teritoriu decât Rusia, iar armata rusă a avut cele mai mari pierderi lunare din tot războiul: peste 54.000 de morți și răniți grav. Rușii au pierdut o porțiune de front care intra adânc în liniile ucrainene, la nord de orașul Liman, și o suprafață la fel de mare pe frontul din Zaporijjia.

Rușii, lăsați fără ochi pe câmpul de luptă

Brigada 66 mecanizată, esențială pentru acest succes, avea aceleași probleme ca multe unități ucrainene: echipament vechi, lipsă de oameni și de resurse. Mulți dintre soldații ei au peste 40 sau 50 de ani, ca Iurii Horobeț, comandant de batalion, în vârstă de 45 de ani. Anul trecut, brigada pierdea constant teren, iar drumurile pe care primea muniție și își evacua răniții erau sub foc.

Sătui să fie distruși de artileria și dronele rusești, câțiva comandanți de batalion au decis să acționeze din proprie inițiativă. Au cucerit pozițiile rusești de pe dealurile de deasupra unui sat, de unde erau coordonate atacurile asupra lor, și au distrus legăturile de comunicații ale rușilor. Soldații ruși din sat nu mai știau ce se întâmplă și nu mai primeau echipament, pentru că ucrainenii doborau dronele de aprovizionare și blocau drumurile. „Rușii fuseseră practic orbiți”, a spus Nazar Kinaș, comandant interimar al unui batalion, în vârstă de 25 de ani. Brigada a infiltrat apoi soldați în sat și a întins ambuscade. În mai puțin de o lună a cucerit satul, iar după încă șase săptămâni pe următorul.

O singură comandă pentru șase brigăzi

Operațiunea este primul rezultat al schimbărilor făcute de Biletski după ce a preluat, în vara lui 2025, comanda Corpului 3 de armată, care coordonează șase brigăzi pe porțiunea lor de front. Deciziile au fost lăsate comandanților din teren, în timp ce statul-major al corpului s-a ocupat de dezorganizarea conducerii trupelor rusești, spun mai mulți comandanți de batalion.

Lucrând coordonat cu unitățile vecine, ofițerii Brigăzii 66 spun că au rezolvat problema infiltrărilor rusești, închizând golurile dintre unități prin care soldații ruși se strecurau în spatele liniilor ucrainene. Dronele au transformat frontul într-o fâșie lată de mai mulți kilometri în care orice vehicul devine o țintă ușoară, așa că soldații se deplasează mai ales pe jos, în grupuri mici. Luni la rând, brigada a căutat și a distrus fiecare poziție rusească pe care a găsit-o, de la soldați izolați ascunși în spatele liniilor ucrainene până la operatori de drone din buncăre.

Aprovizionarea rusă, paralizată

Corpul 3 de armată a ajuns să lovească până la 50 de vehicule rusești pe zi, uneori la 160 de kilometri în spatele frontului, a declarat Biletski. Potrivit lui, rușii au ajuns să descarce echipamentul la 40–50 de kilometri de linia frontului și să continue pe jos, iar uneori un soldat căra un singur proiectil de artilerie pe o distanță de peste 30 de kilometri. Soldații ruși au început să rămână fără combustibil, muniție și hrană, iar unii au ridicat în fața pozițiilor lor cartoane pe care scriseseră că le e foame și sete. Întăririle trimise de Moscova erau lovite de drone când coborau din camioane, cu kilometri înainte să ajungă pe front.

Roboții care duc războiul

Pentru a compensa superioritatea numerică a Rusiei, ucrainenii folosesc tot mai mult vehicule terestre conduse de la distanță. Un fost soldat de asalt de 27 de ani, care se prezintă doar cu numele de cod Makar, conduce din toamna trecută un batalion special de astfel de vehicule de atac. El a spus că Ucraina nu îi poate depăși pe ruși ca număr de oameni, dar îi poate întrece prin tehnologie, dacă rămâne mereu cu câțiva pași înaintea lor.

Roboții transportă încărcături prin zona de foc și uneori aduc înapoi trupurile soldaților uciși. Mulți se strică sau sunt loviți de dronele rusești, dar o bună parte ajung la destinație. Biletski spune că brigăzile lui duc pe front de trei ori mai multe provizii decât alte brigăzi intrate recent sub comanda lui: hrană, muniție, echipament, baterii și chiar excavatoare pentru construcția buncărelor.

Unitatea lui Makar, NC13, din Brigada 3 de asalt, a fost în prima linie a operațiunii. Reporterii NYT au văzut tineri de 20 de ani, cu nouă luni de armată, care conduceau de la distanță vehicule mici înarmate cu aruncătoare de grenade și cu o mitralieră Browning. A doua zi, instructorul lor a dus un astfel de robot, încărcat cu 20 de kilograme de explozibil, până la intrarea unui buncăr rusesc, pe care l-a aruncat în aer.