Israelienii votează marți, 27 octombrie, pentru un nou Parlament, iar blocul de opoziție condus de Gadi Eisenkot, fost șef al Statului Major al armatei israeliene, are un ușor avans în sondaje. Cu toate acestea, campania s-a jucat după regulile lui Benjamin Netanyahu (foto), premierul Israelului, susține editorialistul Ezra Klein într-un articol de opinie publicat în The New York Times. Principalii lideri ai opoziției au acceptat, în moduri esențiale, viziunea lui Netanyahu și uneori s-au poziționat chiar la dreapta lui, scrie Klein.

Eisenkot s-a angajat să se opună creării unui stat palestinian și a promis că va pune capăt controlului Hamas asupra Fâșiei Gaza în 18 luni, la nevoie prin mijloace militare. Yair Lapid a spus că Netanyahu nu a mers suficient de departe în bombardarea infrastructurii energetice a Iranului. Naftali Bennett a numit Turcia noul Iran și a descris Qatarul drept un stat inamic, iar Avigdor Lieberman a cerut desființarea Autorității Palestiniene. Cu excepția lui Yair Golan, liderul stângii, toți au exclus o coaliție cu partidele arabe. Netanyahu ar putea pierde, conchide Klein, dar doar pentru că adversarii lui i-au preluat premisele.

Un succes catastrofal

Pentru a descrie ce s-a întâmplat după 7 octombrie 2023, Klein folosește expresia de succes catastrofal, intrată în vocabularul american în 2004, când victoria inițială din Irak s-a transformat într-un dezastru: obții militar mai mult decât credeai posibil, apoi descoperi că nu mai ai cum să ieși din impasul strategic și politic pe care l-ai creat. Expresia se aplică, în opinia lui, atât lui Netanyahu, cât și lui Yahya Sinwar, liderul Hamas care a plănuit atacul din 7 octombrie și a fost ucis în 2024. Cei mai mulți evrei israelieni văd acum lumea așa cum a văzut-o mereu Netanyahu, iar o mare parte a lumii vede Israelul așa cum îl văd locuitorii din Gaza.

Înainte de atac, Netanyahu a susținut ani la rând Hamas cu bani din Qatar, o strategie înțeleasă pe scară largă ca mijloc de a-i ține divizați pe palestinieni și de a bloca presiunile pentru un stat palestinian, amintește editorialistul. În atacul din 7 octombrie au fost uciși aproximativ 1.200 de oameni și au fost luați 251 de ostatici, iar în războiul care a urmat Israelul a ucis peste 74.000 de palestinieni, dintre care peste 21.000 de copii. Klein amintește că Sinwar îi spusese cu ani în urmă lui Yuval Bitton, ofițerul israelian de informații care l-a cunoscut cel mai bine, că este pregătit să sacrifice zeci de mii de vieți pentru obiectivele sale.

Ce a obținut Sinwar

Sinwar a schimbat felul în care lumea privește atât Israelul, cât și pe palestinieni, scrie Klein. Problema palestiniană, ieșită din atenția marilor puteri, a devenit o cauză centrală. Peste 150 de state, între care Marea Britanie, Franța și Canada, recunosc acum statul palestinian, iar un acord între Israel și Arabia Saudită nu mai este posibil în viitorul apropiat. Israelul este acuzat de genocid la Curtea Internațională de Justiție, majoritatea tinerilor americani și aproape 40% dintre evreii americani cred că Israelul a comis genocid în Gaza, iar pentru prima dată mai mulți americani simpatizează cu palestinienii decât cu israelienii.

Nimic din toate acestea nu era inevitabil, susține editorialistul. După 7 octombrie, lumea a fost alături de Israel: Joe Biden a mers în Israel, Poarta Brandenburg a fost luminată în culorile Israelului, iar steaua lui David a fost proiectată pe Turnul Eiffel. O campanie antiteroristă mai limitată ar fi permis vânarea liderilor Hamas fără a risipi această simpatie. Netanyahu a ales însă să distrugă Gaza în căutarea unei victorii totale, să decapiteze Hezbollahul, să reocupe părți din sudul Libanului și să convingă America să i se alăture în încercarea de a înlătura regimul de la Teheran. Rezultatul, potrivit lui Klein: regimul iranian, Hezbollahul și Hamas sunt încă în picioare, iar relația specială a Americii cu Israelul se apropie de sfârșit.

Izolarea Israelului

Sprijinul necondiționat pentru Israel a devenit inacceptabil în Partidul Democrat, notează Klein. Rahm Emanuel, al cărui tată a luptat în războiul de independență al Israelului, a declarat că a trecut vremea în care contribuabilii americani subvenționau armata israeliană. Iar vicepreședintele JD Vance este mult mai sceptic față de Israel decât Donald Trump, astfel că nici Partidul Republican nu pare dispus să sprijine Israelul ca până acum. Netanyahu însuși a recunoscut în 2025 că Israelul intră în izolare diplomatică, iar în acest weekend a sugerat că țara ar putea recurge la criptomonede pentru a ocoli viitoarele sancțiuni internaționale, ceea ce a atras un avertisment rar din partea băncii centrale a Israelului. „Am câștigat Orientul Mijlociu, dar am pierdut lumea”, i-a spus lui Klein comentatorul politic israelian Ari Shavit.

Palestinienii se bucură de mai multă simpatie internațională, dar trăiesc în mai multă mizerie și sub o dominație mai apăsătoare decât înainte, scrie Klein, care citează o anchetă a organizației israeliene pentru drepturile omului B’Tselem despre violențele din Cisiordania. Concluzia lui: Hamas a confirmat viziunea Likudului despre lume, iar Likudul a confirmat viziunea Hamas despre Israel, o capcană din care nici israelienii, nici palestinienii nu au reușit să iasă. Dacă opoziția câștigă alegerile, va câștiga în interiorul acestei logici, iar pentru a reuși va trebui să găsească o cale de a ieși din ea.