Prăbușirea spectaculoasă a unor contracte de milioane de dolari, pe fondul suspiciunilor de folosire a inteligenței artificiale, a aruncat industria americană de carte într-o criză de încredere fără precedent, forțând-o să răspundă la o întrebare pe care a evitat-o ani la rând: cum dovedești cine a scris o carte? Cazurile sunt documentate de The Wall Street Journal.

Contractul de 2,4 milioane de dolari care s-a evaporat

Cel mai răsunător caz îl privește pe Jerry Falade, doctorand în chimie la Southern Methodist University, născut în Nigeria, al cărui roman polițist „Call Me, I’ll Hide the Body” — despre un student la chimie care face să dispară cadavre pentru un cartel — a câștigat o licitație la care au participat 14 edituri. Minotaur Books, imprintul de crime al grupului Macmillan, a oferit 2,4 milioane de dolari pentru roman și o continuare.

Totul s-a năruit după ce un editor a ridicat, în plin proces de vânzare, suspiciunea că manuscrisul ar fi generat de inteligența artificială. Agenția care îl reprezenta pe autor a continuat inițial colaborarea, dar a retras manuscrisul de la vânzare pe 29 iulie, după o întâlnire în care explicațiile lui Falade s-au schimbat. „Trebuie să avem încredere totală”, a explicat agentul Marc Gerald, iar partenerii internaționali au transmis că nu mai pot „autentifica modul în care manuscrisul a evoluat de la origine la forma finală”.

Falade neagă că ar fi folosit AI la scriere: „Povestea, personajele, scenele, umorul, structura și vocea vin de la mine”, susține autorul, care admite doar că a folosit un model AI local pentru documentare pe teme sensibile. El acuză și o doză de părtinire rasială în modul în care a fost tratat și atrage atenția că detectoarele automate sunt nesigure: unele au etichetat drept „99% AI” cărți publicate înainte de 2012.

Un fenomen care depășește un singur caz

În martie, grupul Hachette a oprit publicarea romanului horror „Shy Girl” al autoarei Mia Ballard, după zvonuri privind implicarea AI; autoarea a negat, susținând că editorul ei, nu ea, a folosit astfel de instrumente. Iar unul dintre premiile literare ale Commonwealth-ului a fost contestat după ce trei texte premiate au fost acuzate că ar conține proză generată de AI — una dintre povestiri, semnalată de detectoare drept „100% AI”, conținea fraza involuntar comică „avea acel fel de mers care făcea băncile să devină bărbați”. Fundația a anunțat că nu a găsit dovezi care să susțină acuzațiile.

Amploarea fenomenului este greu de contestat: un studiu pe 14.419 cărți autopublicate pe Amazon a constatat că jumătate conțineau proză generată de inteligența artificială, potrivit The Christian Science Monitor.

O industrie fără instrumente de verificare

Marile edituri navighează fără busolă: Hachette le cere autorilor declarații pe proprie răspundere, dar permite AI-ul pentru documentare; Penguin Random House a interzis companiilor de inteligență artificială să-și antreneze modelele pe cărțile sale. Detectoarele automate rămân nesigure și părtinitoare față de autorii care nu sunt vorbitori nativi de engleză, iar la mize de milioane de dolari chiar și o rată de fals pozitiv de 1% poate distruge cariere.

Publicul este la rândul lui împărțit: un sondaj YouGov din 2025 arăta că 61% dintre cititori s-ar simți înșelați dacă ar descoperi implicarea AI într-o carte, dar doar 28% se opun folosirii ei în orice circumstanță. Pentru o parte dintre scriitori, linia este însă clară. „Iubesc ceea ce fac. Nu vreau ca un computer să-mi facă meseria”, spune romancierul britanic Nick Harkaway.