România a câștigat definitiv arbitrajul cu compania canadiană Gabriel Resources, acționarul majoritar al Roșia Montană Gold Corporation (RMGC). Gabriel Resources ceruse statului român despăgubiri de 6,7 miliarde de dolari după blocarea proiectului minier. Comitetul ad-hoc desemnat de Centrul Internațional pentru Reglementarea Diferendelor relative la Investiții (ICSID), instituția de arbitraj a Grupului Băncii Mondiale, a respins pe 13 noiembrie cererea companiei de a anula hotărârea arbitrală din 2024, a anunțat sâmbătă dimineață casa de avocatură Leaua Damcali Deaconu Păunescu (LDDP), care a reprezentat statul român împreună cu firma elvețiană LALIVE.

Rămâne astfel în vigoare hotărârea din 8 martie 2024, prin care tribunalul arbitral a respins toate pretențiile companiei și a obligat-o să plătească României aproximativ 10 milioane de dolari, reprezentând cheltuieli de arbitraj și o parte din onorariile avocaților. Convenția ICSID nu permite apelul împotriva hotărârilor arbitrale. Anularea poate fi cerută doar pentru cinci motive, enumerate limitativ, și este judecată de un comitet de trei membri.

Cine a judecat cererea de anulare

Comitetul a fost alcătuit din Eduardo Zuleta Jaramillo, președinte, Lawrence Boo și Maxi Scherer, care nu trebuie confundată cu Matthias Scherer, unul dintre avocații României. Acesta a declarat închise dezbaterile pe 3 noiembrie, iar pe 5 noiembrie Gabriel Resources a anunțat că părțile au fost informate că decizia va fi pronunțată până vineri, 13 noiembrie. Compania a transmis atunci că va reveni cu informații după ce primește decizia. Până la publicarea acestui articol, nu a făcut-o.

Reacțiile echipei care a apărat România

Matthias Scherer, avocat al LALIVE la Zürich, a declarat că echipa a fost onorată să servească poporul român și că este o mare satisfacție să vadă că pretențiile excesive ale companiei Gabriel au fost respinse. Crenguța Leaua, coordonatoarea echipei LDDP, a spus că decizia încheie un arbitraj de o importanță excepțională pentru România, care a durat un deceniu, și că rezultatul reflectă munca și profesionalismul tuturor colegilor implicați. Au mai lucrat la dosar, din partea LDDP, Andreea N. Simulescu, coordonatoare adjunctă, precum și Ștefan Deaconu, Liliana Deaconescu, Andra Soare-Filatov și Corina Tănase. Gabriel Resources a fost asistată în procedura de anulare de firmele americane White & Case și Gibson, Dunn & Crutcher.

De la concesiunea din 1999 la refuzul din 2024

Licența de exploatare nr. 47/1999 a zăcământului de aur și argint de la Roșia Montană a fost acordată companiei de stat Minvest Deva și a fost preluată apoi de RMGC. În RMGC, Gabriel Resources deține 80,69% prin filiala din Jersey, iar statul, prin compania Minvest Roșia Montană, 19,31%. Potrivit LDDP, Gabriel Resources voia să deschidă cea mai mare exploatare de aur la zi din Europa.

RMGC a cerut acordul de mediu în decembrie 2004 și a depus studiul de impact asupra mediului în 2006, cu o versiune actualizată în 2010. Între 2011 și 2013, statul și compania au negociat condițiile economice ale licenței. Pe 27 august 2013, guvernul a trimis Parlamentului un proiect de lege specială care ar fi facilitat autorizarea exploatării. Inițiativa a stârnit proteste ample în stradă și a fost respinsă de ambele camere, în 2013 și 2014.

În iulie 2021, Peisajul cultural minier Roșia Montană a fost înscris în patrimoniul mondial UNESCO. Situl cuprinde, între altele, aproximativ 7 kilometri de galerii romane, exploatate începând din anul 106. În iunie 2024, Agenția Națională pentru Resurse Minerale a refuzat să prelungească licența, care expira pe 20 iunie. RMGC contestă refuzul în instanțele românești.

Opt ani în fața tribunalului ICSID

Gabriel Resources și filiala din Jersey au deschis arbitrajul pe 21 iulie 2015, invocând tratatele bilaterale de protecție a investițiilor pe care România le are cu Canada și cu Marea Britanie. Compania a cerut despăgubiri de 6,7 miliarde de dolari, potrivit LDDP, și a susținut că a investit în proiect peste 760 de milioane de dolari, o cifră contestată de România.

Tribunalul i-a avut ca membri pe Horacio Grigera Naón, numit de companie, și pe Zachary Douglas, numit de România. Teresa Cheng, care a prezidat inițial tribunalul, a demisionat în februarie 2018 și a fost înlocuită în aprilie de Pierre Tercier. Au urmat două audieri, fiecare de aproximativ două săptămâni, în decembrie 2019 și în septembrie 2020. Comisia Europeană a cerut să intervină ca parte terță, iar mai multe organizații neguvernamentale au solicitat să depună memorii. Pe 14 septembrie 2023, tribunalul a declarat închise dezbaterile.

Hotărârea din martie 2024 are 361 de pagini. Tribunalul a decis în unanimitate că este competent să judece cazul și, cu majoritatea formată din Pierre Tercier și Zachary Douglas, a respins pretențiile pe fond. Cei doi au scris că nu este un caz în care un stat și-a folosit abuziv puterile suverane pentru a profita de banii unor investitori privați, ci unul în care problemele de mediu, sociale, culturale și economice ale unui proiect minier uriaș s-au dovedit, până acum, de nedepășit, fără ca vina să poată fi atribuită, pe drept, unei singure părți sau unei singure cauze. Majoritatea a respins și argumentul companiei că înscrierea în patrimoniul UNESCO era incompatibilă cu realizarea proiectului.

Ce a invocat compania pentru anulare

Gabriel Resources a depus cererea la ICSID pe 5 iulie 2024. Principalul argument a fost că tribunalul nu a fost constituit corect, fiindcă cei doi arbitri care au format majoritatea nu ar fi fost independenți și imparțiali. Compania a susținut că, în 2022, în timp ce era arbitru în acest caz, Zachary Douglas a reprezentat ca avocat filiala britanică a organizației de mediu Friends of the Earth. Gabriel Resources descria rețeaua Friends of the Earth drept una dintre principalele organizații care s-au opus proiectului minier. Cererea a mai reproșat tribunalului că și-ar fi depășit vădit atribuțiile, că ar fi încălcat grav reguli fundamentale de procedură și că nu și-ar fi motivat hotărârea.

În întâmpinarea depusă în iulie 2025, România a răspuns că firma nu a cerut niciodată, în cei peste opt ani de arbitraj, recuzarea vreunuia dintre cei doi arbitri, adică înlocuirea lor pe motiv că nu ar fi imparțiali, și că, în multe cazuri, a invocat în procedura de anulare fapte pe care le cunoștea de ani de zile. Statul a mai arătat că filiala britanică a Friends of the Earth nu a făcut campanie împotriva companiei și că anularea nu poate fi folosită ca apel pe fond.

Comitetul a fost constituit pe 8 octombrie 2024. Pe 16 noiembrie 2024, Gabriel Resources a cerut recuzarea lui Maxi Scherer, dar a renunțat la această cerere pe 6 decembrie.

Banii datorați României și sechestrul ANAF

La cererea companiei, executarea hotărârii a fost suspendată provizoriu pe 12 iulie 2024, când cererea de anulare a fost înregistrată. Pe 21 ianuarie 2025, comitetul a decis că suspendarea poate continua doar dacă Gabriel Resources oferă o garanție, după ce a constatat un risc ridicat ca suma să nu fie plătită. Pe 7 martie 2025, comitetul a respins variantele propuse de companie și i-a cerut, în 30 de zile, o scrisoare de garanție de la o bancă sau de la un terț solvabil. Compania nu a depus-o, așa că suspendarea a căzut, iar pe 25 aprilie 2025 comitetul a confirmat încetarea ei.

Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) a pus, pe 29 martie 2024, sechestru asigurător pe acțiunile deținute de filiala din Jersey în RMGC, o măsură care împiedică vânzarea lor până la plata sumelor stabilite prin hotărâre. Curtea de Apel București a respins contestația companiei, iar Înalta Curte de Casație și Justiție a menținut definitiv sechestrul pe 6 noiembrie 2025. Pe 23 decembrie 2025, ANAF a anunțat că a început executarea silită a acțiunilor, pentru a recupera creanțe de 46.779.769 de lei.

Gabriel Resources este listată la bursa TSX Venture din Toronto. În comunicatul din 5 noiembrie, compania scria că are lichidități limitate, datorii de plătit și nevoie de finanțare suplimentară.