Sirenele și aplicațiile care anunță lovituri au devenit fundalul sonor al Kievului, iar exploziile la benzinării, gări, centre comerciale, birouri și blocuri de locuințe se țin lanț, scrie The Economist, după o deplasare recentă în Ucraina. Ucrainenii din capitală se obișnuiseră cu alarmele aeriene, cu rachetele și cu penele de curent, dar sosirea în masă, la sfârșitul lui august, a dronelor Shahed cu motor cu reacție a schimbat scara distrugerilor. Unele relatări vorbesc despre un nou exod al familiilor din capitală spre vestul țării.

Capacitatea Rusiei de a lovi în adâncime, la care se adaugă lipsa interceptoarelor ucrainene, a apropiat din nou linia frontului de oamenii din capitală. Jurnaliștii publicației scriu că apropierea de dronele de atac a devenit ceva obișnuit: într-un oraș de lângă front s-au aflat destul de aproape cât să simtă explozia unei drone căzute în stradă.

Fâșia de 40-80 de kilometri în care orice mișcare e periculoasă

Frontul nu mai este o linie de tranșee, ci o fâșie disputată, lată de 40 până la 80 de kilometri, pe care militarii o numesc zona de ucidere. Dacă sunt reperați, soldații au deasupra, zi și noapte, drone mici, de tip FPV, pe care operatorii le conduc urmărind imaginea transmisă în timp real de aparat. Un militar ucrainean citat de publicație spune că rușii au renunțat la transportoarele blindate și folosesc jeepuri rapide, cu portierele scoase, ca să poată sări afară repede. Uneori merg pe jos și douăzeci de kilometri, cu tot echipamentul în spate, fiindcă așa se ascund mai ușor când aud o dronă.

Auzul nu mai este de ajuns ca avertizare. Dronele de ambuscadă stau la pândă pe rutele cunoscute, uneori pe acoperișuri sau după tufișuri, și se ridică în ultimul moment. Ambele armate folosesc vehicule robotizate care duc echipament, hrană, apă și muniție, iar soldații care le însoțesc știu că dronele pot coborî ca să distrugă și mașina, și oamenii din jurul ei.

Pe hartă, războiul pare blocat. The Economist scrie că Rusia a câștigat anul acesta, în bilanț, circa 100 de kilometri pătrați, adică 0,017% din teritoriul pe care Ucraina îl controla înainte de 2014. O sursă ucraineană dă 600.000 de militari ruși morți confirmați și estimează că armata ucraineană ucide între 22.000 și 23.000 de ruși pe lună. Dacă sunt adăugați și răniții grav, pierderile ar depăși ritmul actual de recrutare, de 30.000-31.000 de oameni pe lună. Aceleași surse se tem că vin întăriri nord-coreene.

Cum vânează Nemesis camioane la sute de kilometri în spatele frontului

În centrul de operațiuni al batalionului de drone Nemesis, ascuns sub pământ, piloții și navigatorii stau umăr la umăr, în tricouri, cu telecomenzile în mână, ca la un turneu de jocuri video, și caută ținte adânc în teritoriul ocupat. Pe ecran apare un pod rutier peste un râu, unde un camion rusesc arde deja, iar drona se așază între copaci și așteaptă următorul vehicul.

Comandantul Forței Sistemelor Fără Pilot, Robert Brovdi, cunoscut drept Magyar, susține că oamenii lui nu lovesc niciodată cabina șoferului, fiindcă rușii transportă echipament militar cu camioane civile. El descrie campania de izolare a Crimeei din biroul lui de la subsol, unde stau un joc de pinball cu Metallica și un exemplar din Despre război al lui Carl von Clausewitz. Peninsula este, în formularea lui, bijuteria din coroana Rusiei. Loviturile au slăbit forțele ruse mai ales la început, după care rușii au răspuns cu patrule antidronă mobile și au înmulțit aparatele care bruiază comunicațiile.

La distanțe mari, dronele conduse de operatori depind de o legătură prin satelit, iar Ucraina folosește Starlink. Rusia a învățat să bruieze local semnalul și se grăbește să își ridice propria constelație de sateliți, Rassvet. Până atunci, folosește o rețea de relee radio între drone, construită în jurul aparatelor de mare rază Gheran, versiunea rusească a Shahedului iranian. Releele pătrund circa 200 de kilometri în spațiul aerian ucrainean, dar în această rază dronele pot urmări ținte în mișcare, nu doar coordonate fixate dinainte.

Trenurile au devenit ținta preferată. Înainte erau vizate garniturile oprite, cu încărcătură militară; acum rușii lovesc orice locomotivă, inclusiv trenurile de navetiști, iar recent o gară aflată aproape de granița cu Polonia. Șeful căilor ferate ucrainene, Oleksandr Perțovski, spune că trenurile lui înoată printre rechini.

De ce nu poate doborî Ucraina dronele cu reacție

Loviturile date de Ucraina în adâncime, asupra rafinăriilor rusești și a centrelor logistice ale comerciantului online Wildberries, au impresionat, dar Rusia lovește în interiorul Ucrainei de la distanțe mai mari și la o scară incomparabil mai mare, notează publicația. Rusia este ajutată de două schimbări. Prima: vechile Shahed cu elice sunt înlocuite cu aparate propulsate de motoare cu reacție, aduse probabil din China. Apărarea antiaeriană a Ucrainei de la sol, formată mai ales din mitraliere și rachete portabile, nu face față unor aparate mai rapide, care zboară mai sus. Avioanele F-16 și MiG-29 le-ar putea distruge, dar nu au muniție sau sunt plecate la revizii în străinătate, fiindcă sunt aparate vechi, cumpărate la mâna a doua.

Rămân interceptoarele lansate de la sol, dar Ucraina nu are modelul potrivit. Dronele-cvadricopter, trimise să se sacrifice, nu prind Shahedurile cu reacție. Un filmuleț de la o lansare de test arată un aparat care seamănă mai degrabă cu o rachetă, iar asta cere teste complicate și un motor pe măsură, care scumpesc fiecare bucată. Chiar dacă ar fi trimise în grabă în producție, ceea ce e puțin probabil înainte de iarnă, seria mare ar cere bani mulți și cel puțin șase luni. Rusia și-ar fi propus să fabrice 24.000 de Shaheduri cu reacție în 2026, iar o sursă ucraineană estimează că până acum au fost folosite doar 1.000.

A doua schimbare este că Rusia își accelerează producția de rachete balistice. Potrivit unei estimări citate de publicație, poate lansa peste 100 de rachete de toate tipurile în fiecare lună, iar Ucraina are puține răspunsuri, cu stocuri foarte mici de interceptoare americane Patriot. Kievul încearcă un echivalent propriu, pornind de la o rachetă balistică dezvoltată de firma Fire Point, dar The Economist avertizează că nu va ieși nimic utilizabil ani la rând: interceptarea unei rachete balistice cere radare complexe, legături de date și o ghidare foarte fină. În plus, Ucraina nu poate lovi lansatoarele mobile, fiindcă nu are acces la Starlink deasupra teritoriului ocupat.

Oțelul, depozitele și portul Odesa, lovite în același timp

Efectul se vede în economie. Rusia lovește direct în cei mai mari plătitori de taxe ai Ucrainei: combinatele siderurgice din Krivoi Rog și Zaporojie au fost oprite, iar producția de oțel din august a fost cu 60% mai mică decât cu un an înainte, luna aceasta anunțându-se și mai slabă. Supermarketurile, comerțul online și poșta au fost lovite puternic, iar capacitatea de depozitare din capitală a scăzut cu până la 80%. Pe șoseaua dinspre Kiev spre front, benzinăriile au plase de protecție și saci de nisip în jurul rezervoarelor, iar halele au rămas deschise și înnegrite de explozii.

Rusia încearcă în același timp să sufoce circulația mărfurilor și a oamenilor. Loviturile asupra căilor ferate au distrus peste 250 de locomotive numai anul acesta, iar rețeaua feroviară ar putea fi pusă la grea încercare spre finalul anului. Benzinăriile sunt bombardate zilnic, iar cele care alimentează camioane sunt alese primele. Cea mai grea lovitură a venit însă în iulie, când Rusia a închis în fapt porturile de mare adâncime de la Odesa. O parte însemnată din recolta acestui an riscă să rămână neexpediată, deși exporturile agricole au însemnat anul trecut peste 10% din produsul intern brut. Cu prețurile interne scăzute și cu depozitele probabil pline până în decembrie, unele dintre cele mai mari companii agricole se întreabă dacă mai însămânțează la anul.

Iarna în care Kievul ar putea rămâne cu patru ore de curent pe zi

Toate acestea se întâmplă înainte de venirea iernii. Infrastructura energetică, ținta preferată a Rusiei, a fost întărită cu ajutor occidental, dar loviturile vor produce pene mari de curent, probabil mai multe decât anul trecut. Orașele mari, în frunte cu Kievul, depind de centrale de termoficare imposibil de protejat complet. Dacă centralele din oraș vor fi distruse, capitala ar deveni o insulă electrică, legată de restul sistemului prin câteva noduri fragile. Unul dintre ele este stația de 750 de kilovolți de la Makariv, la vest de oraș: cu ea în funcțiune, Kievul ar avea în jur de 16 ore de electricitate pe zi, fără ea, poate doar patru.

Iarna trecută, cartiere întregi au stat săptămâni la temperaturi sub zero grade, după ce Rusia a distrus centralele din apropiere. Anul acesta, teama este că vor fi afectate și apa, și hrana, și mai ales canalizarea. Un diplomat occidental citat de publicație spune că orașul se poate prăbuși. Un oficial ucrainean se așteaptă la un infern absolut până în octombrie și afirmă că rușii vor chinui Kievul, mizând pe oboseala și epuizarea oamenilor, cu ajutorul unor campanii de propagandă care să îi învrăjbească.

De la apariția dronelor cu reacție deasupra orașului, pe 27 august, viața de zi cu zi s-a fărâmițat. Firmele își închid porțile de mai multe ori pe zi, în timpul alarmelor, navetiștii rămân blocați când metroul și autobuzele se opresc, iar școlile fie trimit copiii acasă, fie mută orele în subsol; unele se gândesc să se închidă pe timpul iernii. Părinții discută dacă să își trimită copiii în vestul țării sau chiar în străinătate, iar fiecare familie plecată subțiază baza de impozitare și forța de muncă, din care lipsesc deja aproximativ un milion de oameni aflați sub arme și tot atâția bărbați ascunși de recrutare. Zelenski a povestit recent că drone rusești au intrat de două ori în spațiul aerian al Republicii Moldova, cât timp avionul lui prezidențial se afla acolo.

Banii care lipsesc: 32,6 miliarde de dolari în plus pentru 2027

Nu totul merge prost. Industria de armament a țării susține economia: aproape jumătate dintre primii douăzeci de plătitori de taxe ai Ucrainei sunt firme de tehnologie militară, greu de lovit fiindcă lucrează descentralizat, iar The Economist scrie că ele ar putea deveni noii campioni la export. Economia de război dă însă semne de oboseală. Scăderea încasărilor din export apasă asupra hrivnei și poate obliga banca centrală fie să consume din rezerve, aflate acum puțin sub 50 de miliarde de dolari, fie să ridice dobânzile.

Pe 12 septembrie, noul prim-ministru Serhii Koretski a estimat că numai primele săptămâni ale ofensivei Rusiei vor lipsi guvernul de 70 de miliarde de hrivne, adică 1,6 miliarde de dolari, din încasările fiscale, peste cheltuielile militare în creștere. În august, Volodimir Zelenski își surprinsese susținătorii europeni cerând ajutor pentru o gaură de 27 de miliarde de dolari în bugetul apărării, iar analiștii de la Dragon Capital și-au mărit estimarea de deficit pentru acest an cu 4-9 miliarde de dolari. Ministrul de finanțe, Serhii Marcenko, spune că în 2027 Ucraina va avea nevoie de încă 32,6 miliarde de dolari din finanțare externă, peste sumele deja promise.

Partenerii occidentali, în special europeni, acoperă o parte: Uniunea Europeană împrumută Ucrainei, anul acesta și anul viitor, 90 de miliarde de euro pentru deficitul bugetar și pentru achiziții de armament. O parte din bani stau pe loc, fiindcă parlamentul de la Kiev nu a adoptat reformele cerute de donatori, așa că finanțarea depinde de o scenă politică internă tot mai încrâncenată. Trecerea legilor ține, potrivit publicației, de cât de multă influență mai are asupra deputaților David Arahamia, șeful fracțiunii prezidențiale și negociator în discuțiile de pace. Unii cred că Arahamia însuși ar putea ajunge în atenția instituțiilor anticorupție.

Perspectiva diplomatică rămâne incertă. La începutul lunii, trimișii lui Donald Trump, Steve Witkoff și Jared Kushner, au ajuns pentru prima dată la Kiev, după o întrevedere la Moscova cu Vladimir Putin, iar surse care cunosc discuțiile lor cu Zelenski spun că în următoarele săptămâni ar putea apărea o înțelegere tehnică limitată. Un răgaz pentru negocieri s-ar deschide după alegerile pentru Duma, pe 20 septembrie, și înaintea alegerilor de la jumătatea mandatului din Statele Unite, în noiembrie, iar discuții trilaterale între americani, ruși și ucraineni ar putea avea loc la Abu Dhabi, la începutul lui octombrie. Un oficial de la Kiev spune, zâmbind, că varianta discutată anul trecut la Anchorage este moartă. The Economist avertizează totuși că o pace mai largă sau un armistițiu rămân puțin probabile, fiindcă Putin nu va accepta să își oprească ofensiva mai devreme de primăvara viitoare.