PSD merge mai departe! PNL și USR asistă neputincioși
Două evenimente care confirmă ce scriam în editorialul de ieri: PSD va rămâne la putere dacă opoziția nu găsește soluții și curaj pentru a capitaliza votul de duminică.
1. Eșecul încercării de a o impune la șefia Camerei Deputaților pe Raluca Turcan.
Pe ale cui voturi au mizat PNL și USR pentru a învinge PSD-ul în Parlament? Pe ale nimănui, se pare, judecând după rezultatul votului (172 la 120). Nu este clar nici măcar dacă au încercat să convingă câțiva parlamentari ai puterii să voteze de partea lor, sau măcar să se abțină. Însă și dacă au făcut-o, finalul a fost lamentabil. În acest context, poate că ar fi meritat să amâne votul, chiar și o zi, pentru a negocia voturi în plus. Dacă o țin tot așa, există zero șanse să miște ceva în Parlament. Tot PSD și ALDE vor face legea.
2. Propunerea lui Titus Corlățean ca vicepremier pentru Parteneriate strategice.
Nominalizarea demonstrează clar că PSD și-a propus să își bată joc în continuare și de români și de partenerii strategici. La trei zile după noua demonstrație de sfidare a Diasporei, să defilezi cu Corlățean, unul dintre artizanii precedentei decizii de a bloca voturile din străinătate, cea din 2014, este un gest de maximă aroganță!
Și nu doar față de români, ci și față de partenerii strategici, de americani în special. După Birchall, cea mai zeloasă lobbyistă pe care Liviu Dragnea a avut-o pe lângă diplomații occidentali (de ajunseseră să se pitească pe la recepții ca să nu dea ochii cu ea și să nu-i asculte tiradele despre cât de bine intenționat e șeful PSD), nominalizarea lui Corlățean este văzută ca un semn că absolut nimic nu se va schimba în privința obiectivelor PSD.
În perioada în care a fost ministru de externe, august 2012 – noiembrie 2014, Titus Corlățean a reușit performanța negativă de a nu avea nici o întâlnire bilaterală cu vreun secretar de stat american. Toate întâlnirile lui Titus Corlățean cu Hillary Clinton și cu John Kerry au avut loc în marja unor evenimente cu participare largă, gen dineul transatlantic, din 25 septembrie 2012 sau conferința organizată de Consiliul Atlantic al SUA, de săptămâna trecută.
Scriam la vremea respectivă: ”Pentru cunoscătorii protocolului diplomatic, absența unei întâlniri bilaterale pe o perioadă atât de lungă reprezintă un mesaj negativ mai mult decât evident. Iar semnificația sa este cu atât mai îngrijorătoare cu cât evenimentele din Ucraina, din ultimele luni, și poziția specială pe care România o ocupă în regiune reclamau cu urgență o astfel de întâlnire.
În schimb, Corlățean se poate lăuda cu un alt succes. O bilaterală cu Serghei Lavrov, ministrul de externe al Rusiei. După cum explica profesorul Armand Goşu, expert în politica rusă şi a relaţiilor din fostul spaţiu sovietic, la vremea respectivă, faptul că lui Corlățean ”i s-a organizat o vizită de trei zile, că i s-a facilitat un interviu cu agenţia Interfax, preluat prompt şi în România, şi că a fost invitat să rostească un discurs la Academia Diplomatică a MAE rus, reprezintă un nivel de recunoaştere de care nu s-a mai bucurat un ministru de externe român de foarte multă vreme.” Poate nu întâmplător, din primul comunicat de presă al ministerului nostru de externe după invazia Rusiei în Crimeea lipsea exact numele țării agresoare.”
În memoria instituțională a ambasadei SUA a rămas, cu litere îngroșate, amintirea incidentului diplomatic generat de faptul că Titus Corlățean a mințit-o, în ianuarie 2014, pe Victoria Nuland, asistentul secretarului de stat american pentru afaceri europene si eurasiatice, spunându-i că Traian Băsescu intenționează să încalce Constituția și să candideze pentru un al treilea mandat prezidențial.
Mai grav, Corlățean a rămas în continuare același înfocat susținător al ideii că partenerii strategici tratează România ca pe o colonie. Întocmai ca și Dragnea, ca și Tăriceanu, ca și Putin. O teză falsă extrasă din manualul de propagandă al Kremlinului.
Scriam, tot în 2014:
”De ce nu a avut Corlățean același succes și în numeroasele încercări de a obține o întâlnire bilaterală cu omologul său american, în condițiile în care România are un parteneriat strategic cu SUA și nu cu Rusia? Pe scurt, pentru că a ramas fidel exclusiv intereselor partidului din care face parte, interese care au intrat adesea în conflict cu interesele comune ale României și ale SUA, așa cum sunt ele definite de parteneriatul strategic extins, parafat în septembrie 2011.
Concret, faptul că Titus Corlățean continuă și azi să privească evenimentele din vara lui 2012 în aceeași cheie partizană în care le-a interpretat atunci reprezintă un semnal clar că nu împărtășește aceeași viziune asupra statului de drept, asupra separației puterilor în stat, asupra independenței justiției cu oficialii americani.
”(…) Nu respectarea legii şi independenţei justiţiei este ceea ce ne transmite Băsescu, ci ameninţarea voalată că se va folosi de justiţie, la fel ca la referendumul din 2012, pentru a distorsiona rezultatul alegerilor…”. Prin această declarație, făcută acum zece zile nu în nume propriu, ci în calitate de ministru de externe, Titus Corlățean îl acuza pe președinte că încalcă principiul neutralității politice.
Problema cu această declarație nu este că îl atacă pe Traian Băsescu – președintele, de altfel, și-a și asumat deschis partizanatul în favoarea PMP – ci că pe 27 aprilie 2014, cu trei zile înainite de a-l întâlni pe John Kerry la Washington, în marja conferinţei “Toward a Europe whole and free”, Corlățean a ținut să spună că, în continuare, crede că Traian Băsescu a fost, de fapt, demis în urmă cu doi ani și că doar justiția aservită lui l-a salvat.
Nu trebuie să fii ministru de externe ca să știi că, în vara lui 2012, cea mai fermă voce în sprijinul Curții Constituționale, dar nu numai, a fost cea a Statelor Unite. A alege cu trei zile înainte de a merge la Washington să îți reafirmi crezul din 2012 înseamnă să bruiezi, din nou, cu bună știință, provocator, relația România-SUA cu toate enunțurile jenante, marcate de un complex de inferioritate și de neputința de a respecta jocul democratic, cu care și Crin Antonescu și-a compromis relația cu Washingtonul – ”Americanii ne tratează ca pe o colonie. Au călcat în picioare voința românilor, exprimată democratic. Au aruncat la gunoi 7 milioane de voturi. L-au salvat pe Băsescu pentru că este sluga lor.”
Culmea fățărniciei, Corlățean se împăuna, duminică seara, cu pozele făcute alături de John Kerry exact la Antena 3, televiziunea megafon care se chinuie cel mai tare să-i portretizeze pe liderii americani drept cei mai mari dușmani ai democrației mioritice. Bun, dacă este așa, de ce se mândrește că s-a pozat lângă unul dintre cei ce au furat voturile românilor?
Dacă ar fi fost prima declarație de acest fel al lui Corlățean, poate că nimeni nu ar fi luat-o în serios. Dar nu este. Corlățean revine constant, ritmic, la acel moment și ține să arate lumii întregi că privește și azi SUA și Germania ca pe niște stăpâni de colonie care își salvează guvernatorii servili de furia poporului asuprit – texte pe care, coincidență, le repetă de doi ani încoace și propagandiștii SVR-ului.
Cum poate avea John Kerry un dialog sincer și constructiv cu cineva care îi spune, de fapt, că nu îl respectă și că nici nu îi pasă de consecințele sfidării sale? Cum își poate pleda România cauza pentru a primi mai mult sprijin militar american prin vocea unui om care repetă aceleași idei pe care le răspândește ”Răcnetul Kremlinului”?
Câtă credibilitate poate să aibă un ministru de externe care, în martie 2012, pe vremea când era parlamentar, declara amenințător că dacă Adrian Nastase va fi achitat în dosarul Zambaccian, procurorul trebuie arestat? Ce greutate au cuvintele lui la Bruxelles când, un an mai târziu, când devenise ministru de externe spunea, țâfnos, că dacă ne va fi amînată iar intrarea în Schengen, ”România nu mai e interesată. Așa cum am trait fără Schengen, putem să trăim în continuare…”?
Foarte puțină credibilitate și aproape zero greutate. Ceea ce este extrem de îngrijorător într-un moment în care diplomația românească are nevoie de un lider vertical, cu prestanță, pentru a face față provocărilor momentului.
Corlățean nu este un astfel de lider deoarece nu înțelege nimic despre ce așteaptă partenerii (și nu colonizatorii) României de la el. În primul rând, să fie cinstit. Să nu mintă. Iar circumstanțele în care a picat acest test sunt pur și simplu penibile.
Potrivit unor surse oficiale care doresc să rămână anonime, Titus Corlățean i-a spus Victoriei Nuland, asistentul secretarului de stat american pentru afaceri europene si eurasiatice, că Traian Băsescu intenționează să încalce Constituția și să candideze pentru un al treilea mandat prezidențial. În ciuda faptul că un astfel de scenariu era aberant, a fost nevoie de asigurări de la cel mai înalt nivel că informația este complet falsă. De ce? Pentru că nimeni în lumea civilizată nu își poate imagina că un ministru de externe poate minți cu atâta nerușinare.”