Dragnea, soluția finală: ultimatum pentru Toader și șantaj la Tăriceanu
S-a trecut destul de ușor peste o declarație de ieri a lui Dragnea.
A fost întrebat când ar trebui să se dea votul în Parlament pe cererea DNA pentru începerea urmăririi penale în dosarul în care Tăriceanu este acuzat că a luat 800.000 de dolari mită de la o firmă austriacă. Iar Dragnea a răspuns: ”Până la sfârșitul lunii martie ar trebui să se voteze. O să le spun colegilor părerea mea”
De ce este importantă declarația asta?
În primul rând, pentru că vizează cel mai delicat episod din relația Dragnea-Tăriceanu. Foarte mulți oameni avizați spun că dosarul lui Tăriceanu i-ar fi picat la țanc lui Dragnea. Adică, a fost anunțat într-un moment în care Tăriceanu se afla în ultima fază a negocierilor cu PNL, pentru ruperea coaliției cu PSD. Dosarul și implicit iminența unui vot în Parlament asupra cererii DNA de începere a urmăririi penale împotriva sa l-ar fi readus rapid pe Tăriceanu în brațele lui Dragnea.
La prima vedere, acest scenariu are câteva hibe importante: îl prezintă pe Tăriceanu într-o lumină mai bună decât merită. Nu are stofă și nici stomac de disident. Și în niciun caz nu este o victimă a lui Dragnea. Nu a intrat și nu este ținut în combinația cu Dragnea împotriva voinței sale. Apetitul său insațiabil pentru bani nemunciți și foamea de contracte publice a lui Chițoiu și a întregii structuri cleptocrate numită ALDE îi țin lipiți de PSD, nu un pistol la tâmplă. Totodată, acest scenariu ar presupune ca unii procurori de la vârful DNA să se fi lăsat cumpărați de Dragnea și să facă dosare la comanda sa.
Deși sunt imposibil de ignorat aceste semne de întrebare, care fac greu de înghițit scenariul agresării lui Tăriceanu, există cineva care îi conferă multă credibilitate: Liviu Dragnea. Mai precis, modul în care acesta joacă în relația cu Tăriceanu după apariția dosarului de la DNA.
Practic, de atunci încoace, nicio declarație a lui Dragnea pe acest subiect nu a fost nici tranșantă – ”este un abuz al DNA, vom vota clar împotriva începerii urmăririi penale” – și nici nu a propus o rezolvare rapidă – ”trebuie să votăm cât mai repede, ca să terminăm odată cu porcăria asta.”
În timp ce în dosarele sale tot ce face DNA este manipulare și comandă politică, iată că în cazul dosarului partenerului său vede lucrurile mai nunanțat. Nu a spus niciodată că dosarul lui Tăriceanu ar fi o fabricație – și doar au stat de vorbă despre asta, nu?! și nici că ar fi fost făcut la comanda ”statului paralel.”
Oare de ce? Chiar atât de neconvingătoare să fi fost argumentele lui Tăriceanu? Și dacă da, de când îi pasă șefului PSD de argumente sau de probe? La câte dovezi a pus DNA pe masă în dosarul TelDrum ar fi trebuit să se ceară singur la închisoare.
Tactica lui Dragnea a fost cât se poate de străvezie, încă de la început: prin acest dosar îi arată pisica lui Tăriceanu și îi dă de înțeles că PSD ar putea vota împotriva sa, pentru începerea urmăririi penale. Adică, i-a oferit un motiv în plus, biciul, ca să nu trădeze. Pentru că acces la contracte, zăhărel, i-ar fi oferit lui Tăriceanu și alții dacă ar fi venit putere, dosarul DNA i-a dat lui Dragnea șansa de a-și lega aliatul și mai tare de el.
Noutatea momentului vine odată cu următoarea întrebare. De ce a pus Dragnea pe masă acum, din nou, tema votului pe acest dosar? Pentru că are nevoie ca măcar acum, în al doisprezecelea ceas, Tăriceanu să pună presiune pe Toader să dea odată ordonanțele alea care l-ar scăpa și de procesul angajărilor fictive și de condamnarea din dosarul ”Referendumul”. Pe el dar și pe rețeaua care îl susține.
Săptămâna trecută, înaintea moțiunii de cenzură împotriva sa, Dragnea i-a dat chiar un ultimatum ministrului Justiției: ”ai două săptămâni să te achiți de promisiuni sau te zbor!” Așa a scăpat Toader de moțiune. A primit, de fapt, doar o păsuire.
Momentul nominalizării candidatului PSD la prezidențiale se apropie cu repeziciune. Dragnea nu îl mai poate amâna mult. Maxim până după europarlamentare. Iar acel moment trebuie să-l prindă liber să candideze. Cu șanse. Adică, scăpat de condamnarea pentru fraudele de la Referendumul din 2012, dar și de o posibilă condamnare în dosarul angajărilor fictive.
Dar până atunci, însă, mai are de rezolvat o problemă, la fel de presantă. Scorul la europarlamentare. Dacă PSD ia sub 30%, pentru absolut toată lumea, din înăuntrul și din afara partidului, va deveni evident că Dragnea nu are chiar nicio șansă să câștige prezidențialele și ar putea fi zburat și de la cârma partidului. Chiar dacă ar reuși să-și rezolve problemele penale. Iar la cum arată lucrurile acum, este destul de probabil că PSD, dacă alegerile vor fi corecte, nu va lua 30%.
Este aproape cert că vom avea o participare la vot peste media alegerilor europarlamentare trecute. De ce? Pentru că în special în mediul urban foarte mulți români le privesc ca pe niște alegeri anti-Dragnea. Este prima șansă de a da, democratic, un vot de blam PSD-ului și stăpânului său. Și nu vor să rateze ocazia. Iar o prezență la vot peste așteptări va coborî PSD chiar și sub procentele cu care este creditat azi în sondaje. Dacă se întâmplă asta, Dragnea este istorie.
Pe de altă parte, dacă Dragnea reușește să obțină eliberarea mult dorită până la finalul acestei luni, așa cum speră, victoria sa va zgudui din temelii România. Efectele distrugerii justiției se vor simți până în cele mai întunecate unghere ale statului. Și va mai avea la dispoziție aproape două luni până la alegeri ca să își securizeze un sprijin suficient de puternic în interiorul acelor instituții care încă îi mai rezistă ca să nu îi mai pese de câți vor vota împotriva sa. Odată întorși în anii de glorie ai comunismului când, vorba lui Stalin, ”nu contează cine votează, contează cine numără voturile,” victoria lui va fi totală.
În acest context, este de înțeles de ce Dragnea îl privește pe Tăriceanu ca pe unul dintre principalele obstacole în calea împlinirii visului său de a deveni președintele României. Tăriceanu nu doar că aspiră la aceeași funcție dar îl mai și împiedică, folosindu-se de Tudorel Toader, să își rezolve dosarele și condamnarea și să obțină susținerea în stat care l-ar face invincibil.
A încercat să-l momească pe șeful ALDE promițându-i că îl va susține pentru președinție, dar Tăriceanu a învațat ceva din lecția lui Antonescu, tras pe sfoară de Ponta. Așa că tot ce i-a rămas lui Dragnea pentru a-și pune la respect aliatul este șantajul cu votul pentru începerea urmăririi penale. Cu nimic mai bun decât Dragnea, Tăriceanu mulge cu sârg beneficiile bănoase ale unei guvernări corupte până-n măduvă și așteaptă ca Dragnea să-și frângă gâtul, pentru a avea drum liber în cursa pentru prezidențiale. Vestea bună pentru mafie: indiferent care dintre ei rămâne în picioare, are cine să le apere cauza și să le promoveze interesele!