De ce sunt încă relevante detaliile instalării regimului de putere dirijat de Moscova, în decembrie 1989

Fondatorii lor sunt aproape retrași, pensionari onorabili cu care te poți întâlni la piață. Dar rețelele pe care le-au inițiat și dezvoltat sunt cât se poate de active și își pun amprenta atât pe marile decizii ale statului, cât și pe cele mai mărunte, care ne afectează zi de zi. Ratarea marilor oportunități care ni s-au deschis după intrarea în UE, marele exod al milioanelor de români care au ajuns la concluzia că doar muncind în străinătate au o șansă să prospere și să-și împlinească destinul, jaful instituționalizat care mută banii contribuabililor în buzunarele unor grupuri mafiote și lasă statul fără resurse de dezvoltare, toate au legătură cu sistemul de putere instalat în 22 decembrie 1989.

Cine sapă la rădăcina lui și urmărește până unde i se întind capilarele va descoperi că nici Dragnea, nici Tăriceanu, nici partenerii lor mai mult sau mai puțin ascunși din celelalte partide și nici complicii lor din stat, justiție și servicii nu au apărut din neant. Firele lor sau a celor care îi manevrează tot la acele rețele duc. Prin legături de sânge, prin angajamente secrete, dar mai ales prin interese de afaceri.

Ignorarea lor nu demonstrează doar prostie, orbire sau dezinteres față de interesul național. Mai demonstrează și cât de bine au ajuns să stăpânească azi spațiul public. Rețelele nu sunt interesate doar să facă bani ci și să blocheze dezvăluiri incomode care vizează circumstanțele în care au apărut și obiectivele lor.

Rețele de influență care s-au născut în zilele în care Virgil Măgureanu, primul șef al SRI, a pus mâna pe câteva zeci de microfilme ale unității anti-KGB (care îl urmărise și pe el). Microfilme pe care, se pare, potrivit declarațiilor date în fața procurorilor de fostul său consilier, le-a dus la Moscova.

Rețele de influență care au continuat să împărtășească cu Rusia un obiectiv comun în toți cei 30 de ani trecutți de la preluarea puterii de către un comando de politicieni și militari dirijați de Moscova: acela de a împiedica România să se dezvolte și să devină un pol de putere, de prosperitate și modernitate la granițele ei.

Rețele de influență pentru care a devenit mai urgent ca niciodată să ne scoată, de facto, din UE și NATO, pentru că reprezintă singurele enități care le pun în pericol rămânerea la putere și chiar supraviețuirea.

Fragment din articolul ”Dosarul Revolției dezvăluie cum au fost mușamalizate dovezile privind relațiile colaboratorilor lui Ion Iliescu cu serviciile secrete ale URSS,” scris de Ionel Stoica.

”Vasile Lupu a lucrat in cadrul UM 0110, din 1964 si pana in 1989. Ofiterul a ocupat functia de loctiitor al comandatului acestei unitati. In 2017, el a fost audiat ca martor in Dosarul Revolutiei.

El arata ca, dupa 1968, momentul invaziei Cehoslovaciei, a existat o preocupare din partea sovieticilor pentru inlaturarea lui Nicolae Ceausescu, fara o schimbare de regim.

“De altfel, in anul 1985, Gorbaciov insufla un mod de lucru diferit conducatorilor tarilor socialiste ce implica conceptele de Perestroika si Glasnost, principii respinse in mod categoric de catre Nicolae Ceausescu,” scrie Vasile Lupu.

GRU era cel mai activ serviciu secret

Potrivit acestuia, cel mai activ serviciu pe teritoriul Romaniei ce apartinea fostei URSS era GRU.

Dupa fuga lui Ceausescu, Securitatea a fost subordonata MApN si au fost luate o seama de masuri organizatorice care au condus practic la incetarea activitatii unitatii UM 0110.

Surpriza abia acum urma. Generalul care a preluat comanda fusese in atentia acestei unitati, Gheorghe Logofatu.

“Structura noastra a fost preluata imediat, dupa 22 decembrie 1989, de MApN, sub comanda amiralului Stefan Dinu. Primul care a preluat conducerea unitatilor din DSS a fost gl. Logofatu, la acea data loctiitor al sefului Statului Major General din MApN.

Din datele pe care le stiam, cunosteam ca gl. Logofatu s-a aflat in atentia Serviciului de contrainformatii militare, in legatura cu o anumita apropiere de GRU. Numirea lui ne-a surprins si pe noi si nu ne-am explicat-o suficient”, isi arata uimirea Vasile Lupu.

Suprizele nu s-au oprit aici

“Am fost surprinsi si de numirea gl. Militaru, ca ministru al Apararii, incepand cu 23 decembrie 1989. Stiam ca trecerea sa in rezerva, cu cativa ani in urma, se datorase si faptului ca inclusiv serviciul nostru demonstrase un anumit atasament al acestuia fata de GRU. Atat el, cat si gl. Kostyal au format obiectul actiunii Corbii, materializat intr-un documentar complex”, explica ofiterul.

Vasile Lupu da si alte detalii interesante. Imediat dupa ce a fost pus in fruntea MApN, Militaru l-a numit la scurt timp ca sef al Statului Major General pe gl. Vasile Ionel si a readus un mare numar de ofiteri cu grad de general, aflati in rezerva.

“S-a dispus distrugerea arhivei”

Incepand cu data de 9 ianuarie 1990, seful UM 0110, generalul Victor Neculicioiu, a fost trecut in rezerva, iar Vasile Lupu a preluat comanda.

“Imi amintesc ca, in momentul in care in 22 decembrie 1989 am luat cunostinta de fuga lui Ceausescu, din ordinul sefului s-a dispus distrugerea arhivei si in special a informatiilor privind pe ofiterii activi.

A fost o operatiune dificila, intrucat nu dispuneam de un crematoriu si nu am reusit, ca doar prin incendiere, sa distrugem materialele existente, de aceea, s-a folosit si apa, transformand astfel hartia intr-o masa amorfa. Se aplica de fapt un ordin existent in organizarea structurii noastre pentru preintampinarea intrarii materialelor in maini neautorizate.

Mai mult, gl. Neculicioiu a ordonat salvarea unui numar de circa 50-75 role ce contineau microfilme ale unor materiale operative importante si astfel in cabinetul sau de lucru a fost chemat un maistru militar, tehnician, care a practicat un orificiu in tavanul fals al incaperii si in care au fost introduse aceste microfilme.

Tot tehnicianul a reparat locul respectiv, iar secretul acestei operatiuni era cunoscut doar de Neculicioiu, de mine, de celalalt loctiitor – Vasile Ionescu si de catre tehnician”, aminteste ofiterul.

A raportat existenta microfilmelor

Dupa preluarea structurii noastre de catre MApN, Lupu i-a raportat viceamiralului Dinu Stefan de existenta acelor microfilme, insa nu a primit vreun ordin anume si lucrurile au ramas asa.

Catre sfarsitul lunii ianuarie, Vasile Lupu se afla la serviciu cand a fost sunat de viceamiralul Dinu Stefan care l-a instiintat ca va veni un consilier al presedintelui CFSN pentru a se interesa de acea problema stiuta doar de ei, cu referire la microfilme.

“In aceeasi zi, a venit Virgil Magureanu, in calitate de consilier si colonelul Mihai Stan, pe care il cunosteam ca fiind ofiter operativ la serviciul D al fostului DSS, aflat si acum in activitate in noua structura. Cei doi mi-au spus ca au cunostinta despre microfilme si mi-au cerut sa le predau.

M-am conformat, l-am chemat pe acelasi maistru militar, caruia nu-i mai retin numele, a fost desfacut tavanul fals in locul in care se operase, au fost scoase microfilmele si predate celor doi, in baza unui proces-verbal intocmit in 2 exemplare, semnat de mine si de cei doi, un exemplar al acestuia ramanand la sediul nostru, dar nu mai cunosc unde se afla.

(….)

Microfilmele erau numerotate si asa au fost consemnate, fara vreo referire la continut. Nu-mi amintesc exact numarul lor, insa estimez intre 55-75.

(….)

Nu cunosc ce s-a intamplat cu acestea, dar am inteles ca au fost predate la Centrul de Informare si Documentare al fostului DSS, subunitate care activa in continuare”, concluzioneaza Vasile Lupu.

“Microfilmele se află la Moscova”

Colonelul Mihai Stan a confirmat in declaratia sa de martor, data in fata procurorilor militari, acest episod.

“L-am cunoscut pe Virgil Magureanu inca din anul 1982.

(…)

La inceputul anului 1990 acesta mi-a propus sa-i devin consilier.

(…)

Am aflat ca la sediul fostei UM 0110, unde era comandant generalul Neculicioiu, a fost luata masura protejarii unor date si informatii, in sensul microfilmarii lor si ascunderii intr-o nisa confectionata la nivelul plafonului.

Acest lucru s-ar fi petrecut pe fondul fugii lui Nicolae Ceausescu si a temerii ca datele vor putea intra in posesia unor persoane interesate si neautorizate. L-am informat imediat pe Virgil Magureanu, care s-a aratat interesat si a dispus ca in aceeasi zi sa mergem la adresa mentionata.”

Acolo au fost intampinati de Vasile Lupu care a chemat doi subordonati si le-a ordonat sa sparga tavanul, unde au gasit micofilmele.

“In acel moment, Virgil Magureanu mi-a spus ca sunt liber si, desi mi-am manifestat intentia de a ramane, a insistat sa plec. In aceste imprejurari nu am putut cunoaste continutul acelor microfilme.

In ziua urmatoare, am incercat sa reiau discutia cu Virgil Magureanu pe tema microfilmelor, insa am fost repezit de acesta, in sensul ca nu era treaba mea.

Banuiesc faptul ca, in acest moment, microfilmele se afla la Moscova, deoarece stiu ca ulterior Virgil Magureanu a facut o vizita la Moscova,” relateaza Mihai Stan.

Nuantele din declaratia lui Magureanu

Virgil Magureanu a confimat in fata procurorilor acest episod. Insa si-a nuantat declaratia.

“Nu pot sti daca erau numai audio sau si video, insa sunt de acord cu mentiunea facuta de locotent-colonel (in prezent general in rezerva) Lupu Vasile, conform carora s-ar fi gasit circa 75 de casete,” spune Magureanu.

Magureanu sustine ca bunurile gasite au fost predate structurilor de linie din cadrul organismului care se ocupa in continuare de securitatea nationala, iar procesul-verbal l-ar fi predat secretariatului institutiei la care lucra.

“Nu am fost niciodata interesat de continutul acelor casete care reprezentau inregistrari in cazurile operative instrumentate de catre ofiterii UM 0110, astfel incat nu pot da detalii despre continutul lor.
…
De buna seama, l-am informat imediat pe presedintele CFSN, Ion Iliescu, care a fost de acord cu masurile luate, insa nu a manifestat vreun interes pentru continutul casetelor.
…
Intrucat nu am cunoscut vreodata continutul lor, nu ma pot pronunta daca aici se regasea si materialul probator al atat de mult mediatizatului dosar Corbii,” conchide Magureanu.

Militaru: A venit un civil cu un geamantan

Generalul Nicolae Militaru a murit in 1996. Intr-o declaratie facuta in fata Comisiei Senatoriale, el a relatat mai multe detalii despre convorbirile inregistrate de Securitate.

“Dupa ce am fost instalat, a venit in birou un civil cu un geamantan in mana, a spus ca este maiorul Dobre Viorel si ca a venit sa prezinte niste documente. A deschis geamantanul care era plin cu registre cu convorbiri. Acolo am vazut ca mie mi se spunea Milica.

(….)

L-am intrebat daca nu are si inregistrarile si mi-a spus ca daca-i dau o masina imi aduce si inregistrarile, pe care le-a adus si stiu ca Ionel s-a ocupat de aceasta treaba (generalul Vasile Ionel, colaborator al serviciilor de informatii sovietice, numit de Iliescu Ion imediat dupa Revolutie in functia de Sef al MStM al Armatei – sublinirea procurorilor militari).

Mai tarziu, se pare ca Brucan si-a luat si el dosarul”.

Pentru fapta sa, maiorul Dobre Viorel, ofiter de securitate in acel moment, a fost pastrat ulterior, ca recompensa, in noua structura infiintata in anul 1990 – SRI, noteaza in rechizitoriul din Dosarul Revolutiei din decembrie 1989.

Procurorii militari care au anchetat acest caz conchid ca, prin raportare la toate aceste declaratii si probe, “se constata inca o data preocuparea constanta a reprezentantilor noii puteri politico-militare de a actiona in sensul ascunderii diverselor colaborari anterioare cu structurile de informatii ale fostei URSS.”