Primarii disperării – “Eu poate nu sunt perfect, dar sunt perfect pentru acest oraș!” Reviewed by Dan Turturica on . Cand a fost ales primar, cei mai neajutorati cetateni ai orasului s-au simtit razbunati pentru toti anii in care elita aroganta si hrapareata a facut administra Cand a fost ales primar, cei mai neajutorati cetateni ai orasului s-au simtit razbunati pentru toti anii in care elita aroganta si hrapareata a facut administra Rating: 0

Primarii disperării – “Eu poate nu sunt perfect, dar sunt perfect pentru acest oraș!”

Cand a fost ales primar, cei mai neajutorati cetateni ai orasului s-au simtit razbunati pentru toti anii in care elita aroganta si hrapareata a facut administratie doar in folosul propriilor buzunare. In campanie ii sorbisera fiecare cuvant, toate promisiunile ca se va termina cu ingrijirea exclusiva a bulevardelor principale si a cartierelor bogate, ca se va ocupa si de periferie, nu doar de blocurile-turn.

“Ultimii, pierdutii si insignifiantii”, dupa cum i-a numit chiar el cu duiosie, l-au crezut si l-au votat. Alegerea lui ca primar a socat toata “lumea buna”. Ii ingrozisera populismul sau desantat si proiectele fantasmagorice promise cu lejeritate. Insa nu au avut ce-i face.

Dupa ce a fost ales, nu si-a uitat legamintele. I-a angajat la primarie pe multi dintre rapciugosii cartierelor rau-famate. Le-a dat uniforme si i-a facut oameni. Drept multumire, ei au devenit corpul de bodyguarzi la adapostul caruia si-a permis sa infrunte cu si mai mare dezinvoltura adversarii politici.

Victoriile politice nu au fost insa urmate de victorii administrative. Dupa cateva luni, cifrele au inceput sa arate din ce in ce mai rau. Orasul se infunda in datorii. Cele mai importante institutii, conduse de oameni care il ajutasera in campanie, intrau in colaps una dupa alta. Iarna, la fiecare ninsoare mai puternica, activitatea paraliza, pentru ca aproape nici una dintre masinile de deszapezire nu functiona.

Morga orasului oferea o imagine terifianta. Cadavre intrate in putrefactie zaceau intinse pe jos deoarece la buget nu mai existau bani pentru factura de electricitate.

Treptat, au inceput sa curga si acuzatiile la adresa primarului. La inceput, doar barfe. Ca bea, ca isi insala sotia, ca se drogheaza, ca fura din banii celor carora le promisese un nou oras. Nimic concret insa.

Dupa o vreme, au inceput arestarile. Sefii departamentelor primariei au luat, unul cate unul, drumul inchisorilor. Doi viceprimari si alti 12 directori au fost condamnati la ani grei de inchisoare pentru escrocherii si fraudarea fondurilor publice. Toate aceste investigatii s-au oprit miraculos la usa primarului. Zvonurile insa nu il ocoleau.

Dupa ce a recunoscut singur ca este o “pasare de noapte”, tabloidele au inceput sa publice fotografii cu el in vacanta in insule exotice din Caraibe, alaturi de femei frumoase. Raspunsul primarului: au fost deplasari profesionale si, ca atare, este firesc ca ele sa fie platite din bugetul municipalitatii.

Stilul sau jovial, excelenta relatie cu patura nevoiasa, careia ii facea favoruri peste favoruri (in detrimentul afacerilor serioase, care paraseau orasul) si lipsa probelor materiale in acuzatiile care i s-au adus l-au ajutat sa castige fara probleme si al doilea mandat. Deloc lipsit de importanta, priza la electorat i-a adus automat si sustinerea celui mai puternic partid din tara la acea vreme.

In urmatorii patru ani insa, incercarile de a revigora orasul s-au dovedit la fel de inutile. Pe langa celelalte probleme, au aparut si disfunctionalitati in salubrizare si chiar in alimentarea cu apa a orasului. Datoriile s-au dublat si a fost nevoie de fonduri guvernamentale ca sa salveze urbea de la faliment.

Peste toate acestea au aparut si acuzatii mai grave la adresa primarului: consum de droguri. Politia a pus mana pe declaratia unui angajat care a marturisit ca i-a vandut droguri primarului chiar in biroul sau. Parea ca sfarsitul ii este aproape. Dar nu a fost asa. Martorul si-a retras ulterior acuzatia si dosarul s-a inchis.

Cand a candidat pentru al treilea mandat, primarul a castigat din nou simpatia amaratilor orasului induiosandu-i cu sinceritatea sa. A recunoscut ca are o problema, insa nu cu drogurile. “Sunt alcoolic”, a marturisit el cu lacrimi in ochi. Au plans si alegatorii si l-au votat.

Spre finalul celui de-al treilea mandat, lucrurile au derapat grav. Orasul era in pragul paraliziei. La fel si cariera primarului. Politia l-a prins in flagrant in timp ce priza stupefiante intr-o camera de hotel, in prezenta unei femei. A fost arestat si condamnat la sase luni de inchisoare. Toti se asteptau ca el sa demisioneze si sa fie organizate alegeri anticipate. A reusit totusi sa amane executia sentintei, astfel incat termenul de patru ani l-a prins in functie. Imediat dupa aceea a executat cele sase luni de inchisoare. Cariera lui parea definitiv inchisa.

Surpriza, insa! La mai putin de un an dupa ce a iesit din inchisoare, candideaza pentru un loc de consilier local. Si castiga. Cu sloganul “Eu poate nu sunt perfect, dar sunt perfect pentru acest oras!”. Ia din nou la picior mahalalele si isi reafirma dragostea si dedicatia pentru toti saracii orasului.

In ei isi pune din nou nadejdea cand decide sa candideze pentru a patra oara la functia de primar. Iar ei, alegatorii, nu il abandoneaza nici de aceasta data si il reinscauneaza in functia pe care o parasise cu doar cativa ani in urma incatusat, in huiduielile colegilor de partid, generand unul dintre cele mai mari scandaluri politice din istoria tarii.

Faptul ca in perioada cat a fost consilier fusese arestat pentru conducere sub influenta alcoolului nu a cantarit catusi de putin. Si nici ca a fost internat de doua ori pentru tratament impotriva consumului de droguri. Si nici ca a fost gasit vinovat si condamnat pentru evaziune fiscala. A fost suficient sa spuna, cu o retorica impecabila, ca el este asemenea lui Isus si lui Ghandi. Oamenii rai il pedepsesc pentru ca le face bine celor multi.

Cele relatate mai sus reprezinta povestea lui Marion Shepilov Barry Jr, fost primar, timp de 16 ani, al orasului Washington, capitala Statelor Unite ale Americii. In cele patru mandate ale sale, ultimul incheindu-se in 1999, orasul a batut toate recordurile de proasta administrare posibile.

Ambulantele serviciului de urgenta (aflate in subordinea municipalitatii) veneau in mod constant la peste 10 ore de la momentul solicitarii. Washingtonul a fost declarat in mod oficial capitala criminalitatii din America, avand cel mai mare numar de infractiuni pe cap de locuitor. Statistic, s-a dovedit ca, in medie, locuitorii orasului care gazduieste cel mai puternic guvern al planetei cheltuiau mai multi bani pe cocaina decat pe mancare si bautura. Jurnalistii l-au botezat Ouagadougou de pe Potomac.

Cum a fost posibil asa ceva? Analistii politici americani au gasit o singura explicatie: primarul Barry s-a mulat perfect pe asteptarile unei populatii ajunse in pragul disperarii. 70% dintre cetateni traiau la acea vreme la limita supravietuirii, depinzand aproape exclusiv de ajutoarele sociale. Ei au fost votantii lui Barry.

Acesti oameni l-au ales consilier pana in 2005, mult dupa ce a incetat sa mai fie primar. “Singura lor sansa era sa creada in promisiunile lui bombastice, chiar si atunci cand evidenta le spunea ca sunt mintiti. Cand ai senzatia ca toti te-au abandonat, te agati si de un fir de pai”, era concluzia unui locuitor de culoare din Washington.

P.S. Orice asemanare intre primarul Marion Barry si personajul colectiv Mazare-Vanghelie-Popescu “Piedone”-X-Y-Z, care isi savureaza astazi victoria in alegerile locale, este intamplatoare. Deloc intamplatoare este asemanarea dintre deznadajduitii Romaniei, ai Americii si de pretutindeni.

(România liberă, 2 iunie 2008)

Leave a Comment


+ 5 = 11

© Dan Cristian Turturica |

turturica.ro Web analytics